Şal călduros, tricotat cu andrelele.

Вязанная ажурная тёплая шаль спицами.

    Să descriu cum mi-am retricotat eu şalul, fiindcă se poate întâmpla ca peste un timp mai mult ori mai puţin îndelungat să îmi trebuiască chiar mie această informaţie şi ca să nu caut ore in şir prin internet, voi deschide blogul meu şi voi economisi timp.  
   Deci, cumpărasem într-o zi la ofertă  mai multe bobine de mohair alb foarte simpatic, cu un pic de luciu în aţă. Am avut noroc, m-a costat aţa de 10 ori mai ieftin. 
   La repezeală mi-am tricotat din aţa aia un şal mare călduros şi elegant, însă jos la colţ aveam multe greşeli şi când am avut ceva mai mult timp liber, l-am despletit şi l-am tricotat din nou, de data aceasta calitativ. 
   Schema la varianta veche nu am mai reuşit să o gasesc în internet şi am ales alt model.
   Iată trimiterea la modelul şi schema, după care am lucrat:
https://www.youtube.com/watch?v=rTwWlqY57z0  - video
https://drive.google.com/file/d/0ByFny8auB543SFdwZkx6dXNLYjQ/view - schema
    La început părea a fi uşor de lucrat, însă în realitate a fost greu. 
Am ascultat atent video şi am conspectat cum lămurea domniţa mersul lucrului. Eram foarte înaripată şi sigură, că în 2 zile şalul va fi gata ca şi data trecută. Însă când am început să lucrez... peste câteva rânduri am înţeles, că ceva nu se leagă între video şi schemă... Deja aveam tricotat o bucată, pierdusem 3 zile şi nu aveam nici o dorinţă să încep iar de la început. Am continuat să tricotez, conducându-mă de schemă.
   Aţa groasă, andrelele nr.4. Am inceput de la 3 ochiuri şi am terminat cu 152 ochiuri. În video fata lucra cu aţă subţire, deci nu îmi putea fi model total, fuundcă aţa mea era destul de groasă. La margini am tricotat şi eu câte 3 ochiuri pe faţă, însă primul ochi la fiecare rând nu l-am luat pur şi simplu pe andrea, ci l-am tricotat pe faţă, fiindcă altfel era să fie şalul strâns pe margini şi era să lucrez degeaba. Schema aceasta e frumoasă pentru şal, fiindcă ornamentul are volum, însă din punctul meu de vedereeste lipsită de logică, pentru mine a fost grea. Eu am tricotat mult după scheme cu ornament, unde după câteva rânduri se putea "citi" modelul "din mers". Acum însă a trebuit tot cu ochii în schemă să fiu la fiecare rând. De la mine am adăugat finalizarea şalului: la mijloc am lasat 30 ochi neatinşi, iar din fiecare margine pe rând am tricotat dus şi întors: 15; 30;45 şi 60 ochiuri(începând de la margine). Astfel şalul a devenit mai lat  la cele 2 colţuri din faţă şi acoperă şi pieptul, nu numai umerii. Dacă aveam aţă mai multă, îl făceam mai mare.        ...Concluzia generală: pentru mine şi familia mea pot tricota asemenea şaluri, însă pentru vânzare nu este rentabil, fiindcă nimeni nu îmi va plăti pentru munca depusă la justa ei valoare.

Autor lucrare şi foto: Eleonora.

Handmade, îndeplinite în 9 luni ale anului 2017. Scurt rezumat.

   Anul acesta am cam neglijat postarea lucrărilor mele handmade în blog.  Voi încerca acum să fac un scurt (din mai multe părţi) rezumat a tot, ce am confecţionat în aceste 9 luni de la începutul anului, fiindcă mie în primul rând îmi prinde bine să le am în blog. Ca idei pentru alte lucrări. Dacă cuiva îi va părea ceva interesant, adresaţi-vă. Vă lămuresc cu plăcere cât va fi necesar.

Deci, de la ce să încep?...

1. CONFECŢIONATE CU "ADDI EXPRES"

Aparatul meu de tricotat "Addi-Expres" are 46 ochiuri. După ce am tricotat, ca să obţin acest fular-accesoriu rărit, am închis ochii peste unul. Ca rezultat, obţinem o răritură superbă tricotată circular, care se poate folosi ca fular, sau ca accesoriu pentru înfrumuseţare în jurul gâtului.

Această beretă am tricotat-o astfel: 1.Am tricotat la maşină un fular circular lung de 80 cm; 2. Am tricotat cu croşeta un dreptunghi(aţa în 2 fire, ca să fie la fel de groasă ca şi fularul circular) de (59x5) cm. ; 3. Am cusut uniform bata la beretă de partea principală(fularul circular); 4. Am cusut frumos bereta la partea din spate şi am strâns-o încreţită în vârful capului.. Bereta este foarte plăcută la purtat şi călduroasă, fiind din 2 părţi de tricotaj(fularul circular). Este şi elegantă.

Această căciuliţă se tricotează cu greu la maşina de tricotat, fiindcă aţa este cu noduri decorative. Dar dacă începusem, trebuia să o termin. Partea dublă din jurul capului am tricotat-o cu andrelele în speranţa că voi reuşi să o fac mai strânsă. Însă nu am reuşit, fiindcă aţa era foarte capricioasă şi era necesar să fac model şi să calculez ochii necesari. Eu asta nu am făcut şi  a trebuit să pun elastic pe partea ascunsă, ca să se ţină căciuliţa pe cap.  Este foarte frumoasă, însă dacă afară e frig, îngeţ cu ea, iar dacă afară e cald, imi transpiră capul. Dar, ce nu faci pentru a arăta frumoasă? :))))))))) 

        Pur şi simplu o căciuliţă tricotată cu maşina şi înfrumuseţată cu croşeta cu aţă albă. Încă e nouă. Poate o voi purta, dacă o va ajunge rândul, ori poate o voi vinde.

O bentiţă foarte practică, molcuţă şi frumoasă, o port cu plăcere.

Accesorii la gât, le port al doilea sezon.

   ...Din 2 bucăţi de rămăşiţă de fular circular am "meşterit" aceste două tunici. Unde nu a ajuns, am improvizat ceva cu croşeta din aţa ce am avut atunci subt mână şi fetiţele le poartă cu plăcere. Efectul de tricotaj dublu face haina molcuţă şi practică!

Am "meşterit" şi pentru mine două haine foarte practice, dar puţin extravagante din fulare circulare, tricotate la  maşinuca mea. Cumpărasem odată mai pe nimic de la o consignaţie aţă nouă mohair de calitate, dar rămăşiţe de diferite culori. M-am gândit să o tricotez toată la maşină un fular circular cât de lung va ieşi, apoi să văd ce pot meşteri din el. Iată la ce m-a dus mintea şi capul! Dar nu regret, ba chiar sunt foarte mulţumită şi le port cu plăcere al doilea sezon răcoros. Voi continua să mai experimentez.

2. CU ANDRELELE ÎN CĂUTAREA MODELULUI POTRIVIT.

           - Modelul potrivit a fost numarul 1. Dacă ştiam...  


   Sfârşitul Părţii 1. În curând voi continua postarea cu partea 2 ca să descriu pe scurt toate lucrările mele confecţionate în ianuarie-septembrie ale acestui an.

"Pe tine te pot aştepta". de Eduard Asadov, traduse de mine.

Pe tine te pot aştepta 
Cu-adevărat,  fidel-fidel.
Eu noapţile-aş putea veghea
Un an şi doi, şi mult astfel!

Iar filele din calendar
De vor zbura ca  frunza din livadă,
Eu doar să ştiu, că nu e în zadar,
Că pentru tine sunt o minunată!   

Eu pe tine te pot urma
Prin hăţişuri, poteci căţărate,
Prin nisipuri, pe drumuri stricate,
Prin munţi, pe orice cale neumblată,
Unde chiar nimeni n-a fost nici odată! 

Aş trece încercările fără  amar,
 Aş depăşi orice îngrijorare,
Eu doar să ştiu, că nu e în zadar, 
Că vom conveţui fără trădare. 

 Eu pentru tine aş putea da
Tot ce am, şi ce aş avea vreodată.
Eu pentru tine aş putea accepta
Şi cea mai vitregă soartă.

 Aş considera o fericire chiar
O lume de ţi-aş  acorda!
Eu doar să ştiu, că nu e în zadar,
Că ma iubeşti şi nu mă vei trăda!

Autor traducere: Eleonora.

Bine ati venit pe blogul nostru. Va uram lectura placuta!: Mintea moldovanului cea de pe urmă. (povestire):       Badea L exa fusese de cu seară la o cumătrie şi peste noapte se trezi din somn bolnav. Bolnav de paharele cu vin băute şi de bucatel...

Pijama Party, juillet 2017

HANDMADE DIN 2016, Partea 3, îndeplinite la aparatul de tricotat "Addi Expres"..

   Postez în continuare lucrările mele handmade din a doua jumătate a anului 2016, de data aceasta îndeplinite la aparatul de tricotat "Addi Expres". Aparatul l-am ales cu numărul cel mai mare de ochiuri-46. Parcă e bine, dar totuş acum a-şi alege cu 33 ochiuri, fiindcă ar fi mai uşor de manipulat. Dar cel mai bine ar fi să ai mai multe aparate, de la cel mai mic număr de oachiuri pană la cel mai mare. Astfel s-ar putea confecţiona orice articol, începând de la cel mai mic-mănuşi de exemplu, ciorăpei, etc. 

   La aparatul meu tricotez circular foarte uşor şi repede, însă la tricotatul liniar este mai dificil. Fiindcă dacă "fuge" un ochi, după ce îl ridic manual rămâne greş, se vede răritura oricât de mult încerc să fac lucrul bine. Numai cu aţa de tip "blăniţă" se corectează uşor şi nu se vede greşul. 

   Mai este un motiv de nesatisfactie la tricotatul liniar în cazul aţei mai subţiri, fiindcă se primeşte răritură, care nu se potriveşte la orice model. Acum însă mi-a venit o idee, cum sa confecţionez modele de  haine din pînză tricotată circular şi le voi posta în blog în viitorul apropiat, pentru mine şi pentru alte amatoare de handmade tricotate la maşina "Addi Expres", poate prinde bine.

   La maşină se tricotează cu mult mai repede, deci merită să experimentez şi să "născocesc"prin tricotatul circular diferite articole moderne şi practice la purtat. Şi aşa cum eu am saturat deja spaţiul familiei mele cu lucruri şi lucruşoare hanmade de "toate mamele", voi începe să le confecţionez pentru vînzare .  Fără hobby mi-ar fi insuportabil de plictisitor, aşa că experimentul meu handmade continuă. 

                                                                Accesoriul- cu croşeta.

Autor lucrări, text şi foto: Eleonora.

HANDMADE ÎNDEPLINITE CU CROSETA SI ANDRELELE IN 2016. Partea 2.

    Continuu să postez lucrările mele din a doua jumătate a anului 2016, despre care încă nu am scris nimic în blog. La întrebări, dacă vor fi, voi răspunde în comentarii.  
   Partea 3 v-a continua în următoarea postare cu articole, indeplinite la maşina de tricotat "Addi Expres".

Iată ce se poate face cu un pulover proaspăt cumpărat, care s-a dovedit a fi prea lung la mîneci.
 

Un colt crosetat din aţă pufoasă, pentru căldură, frumuseţe, feminitate.

O tunică drăguţă, andrele nr.3 din aţă mohair. Ornamentul şi modelul-improvizate în timpul lucrului. Dacă aveam aţă suficientă, ar fi fost o vestă cu nasturi.  Timpul nu e trecut, în caz de se va ivi aţa potrivită şi dorinţa proprietarei. Totuş în această variantă modelul e mai modern pentru tînăra şi frumoasa doamnă.

Acest covoraş drăguţ l-am croşetat dintr-un cearşaf bun, dar scos din folosinţă şi din nişte rămăşiţe de aţă pufoasă.

Această poveste handmade despre pasărea-prinţesă îşi are istoria ei aparte în creaţia mea şi ca toate lucrurile "geniale", îşi are începutul într-un moment uimitor de simpliu şi foarte casnic, cînd am descoperit în dulap adunate de-a lungul anilor mai mult de două duzine de cravate bărbăteşti de cea mai bună calitate, dar demult uitate. Trebuia să le scot la gunoi şi foarte la timp m-a vizitat idea să încerc să fac din ele un covoraş în formă de pasăre măiastră. Covoraşul a ieşit foarte reuşit, dar nu aveam în apartament loc potrivit pentru el. Nepoţelele mele mici erau interesate mai mult de prinţese şi gîndul să le fac lor un cadou neordinar m-a adus la a doua idee "genială"- să continuu lucrarea şi să transform pasărea măiastră într-o zînă din poveşti. Iar aşa cum la fetiţele mici acum e la modă prinţesa Elsa, m-am străduit să o fac pe prinţesa Elsa. Însă cînd am aşternut covoraşul-pasăre-prinţesă pe podea, am constatat surprinsă, că domniţa mea seamană mai puţin cu Elsa şi  mult cu...regina Maria! Pentru fetiţe covorul a fost o surpriză plăcută, mai este şi acum, numai că părul prinţesei a devenit cam ciufulit...:)))))))))))))))))

                           Un covoraş decorativ cu un strugure în mijloc, croşetat din nişte rămăşiţe de cordele si aţe.

                     
   Mai jos voi posta nişte lucruri cu totul depăşite de ritmul timpului nostru civilizat, însă eu ştiu, că şi acest material poate fi util pentru o femeie gospodină la casa ei şi pentru ţară în general. Este vorba de nişte covoraşe vechi şi renovate, care arată foarte bine după renovare şi sunt folosite cu plăcere în continuare.
    Astefel se poate renova orice articol din casa omului, dacă gospodina are mîini de aur. Satisfacţia este dublă şi în loc să îşi lase mamele fetiţelele mici singurele, apucând drumul străinătăţii pentru un ban şi o soartă mai bună, ar putea sta acasă lîngă copii şi ar învăţa copilaşii săi meşteşugul gospodăritului. Această ocupaţie este mai de valoare, decât bani aşteptaţi de-a gata de la mamele plecate la câştig. Fiindcă copiii lor cresc fără educaţia şi căldura, pe care numai o mamă iubitoare de copiii săi le-o poate oferi.
   Vre-o 10 ani la rînd înainte de pensie eu am avut aşa serviciu, că intram în curţile şi casele oamenilor din oras si din toate satele raionului nostru şi am văzut multe lucruri grăitoare de la sine  despre faptul, că de multe ori lipsa sotiei-mame din casă, chiar şi din cel mai nobil motiv, este un lucru rău pentru familie şi pentru ţară.
 ...Am văzut vaze de cristal din colecţiile sovietice, pe care le cumpăram ca să le ţinem în "stencă" doar ca bibelouri, le-am vazut cu strat gros de pamânt pe ele, aruncate prin fundul grădinii gospodarului cu sotia plecată la muncă în afara ţării.  Am văzut copii îmbrăcaţi în haine scumpe,  vizibil încă noi, dar murdare, descusute şi rupte, care, îngrijite, ar fi ajuns pentru mai multe rînduri şi vîrste de copii, dacă erau cu mama lîngă ei. Dar aşa...   - mama trimite altele! Din care cauză mai stă departe de copii cîţva ani... Apoi, vine mama acasă istovită de vîrstă, de muncă şi numai ea ştie încă de cîte necazuri şi dezamăgiri. Banii se termină, copiii needucaţi nu mai găsesc limbă comună cu ea...Iar ea are pretenţii faţă de ei... Triste realităţi.
   Am văzut şi bărbaţi depresaţi, rămaşi "paznici" la propria lor casă, cu soţia plecată la muncă. Cu toate că în multe cazuri gospodăriile mari "vorbeau" de la sine, că bunăstarea familiei ar fi putut fi obţinută şi acasă. Iar ei, bărbaţii lor, cîndva puternici şi încrezuţi în sine, cu plecarea sotiilor rămaşi acasă dezechilibrati, cu o singură "aripă", rămaşi acasă şi ridicaţi la rang de alcoolici, în aşteptarea "posmagului muiat" de la "jumătăţile" lor... Chiar mulţi din ei s-au scufundat în beţie.
   ...Vaca din ocol vîndută, porc şi păsări nu mai are cine cu cine şi pentru cine creşte,  hectarele de pământ lăsate în păragine, copiii "raspredeliţi" de mame pe la "oameni de încredere": surori, bunei, mătuşi, bone cu plată, etc.. Fiindcă în "idiotul cela" nu mai poate avea încredere... Comod lucru: mai întâi îţi aduci soţul la starea de idiot şi alcoolic, ca  apoi să poţi condamna "idiotul"...
   Dacă nu aş fi văzut singură aceste lucruri, nu le credeam şi aş fi fost mînioasă pe asemenea relatări.
   Alt lucru, cu care nu pot fi de acord, este acela, cînd văd în grupele de tricotat chemări de felul:  "Cutare şi cutare mămică are mulţi copii, nu are cu ce să îi ambrace şi daţi fiecare dintre noi să tricotăm cîte ceva şi să le trimitem."
   Eu sunt de părerea, că ar fi mai bine pe această mămică să o învăţ să confecţioneze singură diferite lucruri pentru copilaşii ei, ca şi ea la rîndul ei să le poată transmite ca moştenire acest mestesug salvator. De exemplu, cumperi pe nimic un pulover mare de la consignatie, il despleteşti şi tricotzezi din aţa obţinută haina necesară pentru copil. Şi tot aşa, cu mama acasă lîngă copii, pînă cresc  mari şi buni de lăsat singuri. Apoi poate avea şi mama program de voe liberă, cu misiunea de mamă împlinită, cu copiii educaţi şi sănătoşi sufleteşte.
   Ştiu că opinia mea este şocantă şi absolut neprielnică pentru doamnele, ce au, vor avea şi au avut tangenţă cu viaţa bună din ţările civilizate şi prospere. Dar aceasta este opinia mea şi ca orice om dintr-o ţară democratică, am dreptul să mi-o expun.

Decoraţie la geamuri. Inspirată de idei din internet.

Autor lucrări, text şi foto: Eleonora.

HANDMADE DIN 2016, îndeplinite cu andrelele şi croşeta. Partea 1.

   Voi posta acum lucrările mele handmade, care le-am indeplinit în a doua jumătate a anului 2016, dar nu am scris nimic despre ele în blog. Dacă cineva doreşte detalii, voi răspunde în comentarii.

Initial mi-am tricotat un sarafan. Poalele-cu andrelele din 2 fire:unul pufos şi unul din lînă. Stanul- cu croşeta. Articolul era foarte frumos, însă nu pentru figura mea... Un timp am folosit poalele ca faţă de pernă decorativă, fiindcă imi era milă de munca depusă şi nu am despletit. Apoi mi-a venit idea să întorc împletitura de la poale în lăţime şi să fac o fustă din ea. Mi-a reuşit! Fusta este foarte, foarte călduroasă, elegantă şi nu mă mai "îngraşă"! Ilicul este şi el elegant şi călduros atît, cît este necesar. Varianta finală îmi prinde foarte bine, deşi sarafanul iniţial era de o frumuseţe rară, însă nu pentru figura mea, ci pentru o doamnă foarte suplă. 

Acest desen de pe net cu floricele m-a inspirat să tricotez vesta. Este cam complicată lucrarea, dar mi-am satisfăcut curiozitatea.

 Sarafan din lînă groasă, ornamentat cu floricele, îndeplinite cu croşeta.

O fustiţă simplă şi călduroasă din resturi de aţă "mohair" alb şi maro pentru nepoţică- o satisfacţie reciprocă şi o lecţie de handmade pentru fetiţe.

O fustiţă pentru plajă, croşetată din motive.

Cu croşeta şi rochiţa, şi motănaşul.

Cu croşeta, din capete de aţă.

Cu croşeta.

Autor lucrări şi foto: Eleonora.
(Va urma)

Bine ati venit pe blogul nostru. Va uram lectura placuta!: (6)Povestire „LA SFAT” (CONTINUARE):

Bine ati venit pe blogul nostru. Va uram lectura placuta!: (5)Povestire „LA SFAT” (CONTINUARE)

Bine ati venit pe blogul nostru. Va uram lectura placuta!: (4)Povestire „LA SFAT.” (CONTINUARE):  

Bine ati venit pe blogul nostru. Va uram lectura placuta!: (3)Povestire „LA SFAT.” (CONTINUARE):

Bine ati venit pe blogul nostru. Va uram lectura placuta!: (2)Povestire „LA SFAT” (CONTINUARE):                                          

Bine ati venit pe blogul nostru. Va uram lectura placuta!: (1)Povestire „LA SFAT.”

Mâţa soacrei (povestire)

   Ramona plângea, de se scutura cămaşa pe ea. Murise mâţa soacrei sale, murise Pinduca. Şi Ramona suferea.  Animalele sunt copiii ei. Ar fi putut avea ea singură copii, dar nu şi-a dorit. Ea iubea doar animalele si pe sora sa mai mică, care la randul ei, nu iubea nici animalele, nici copiii, ci numai pe Ramona.
   Nimerind cu căsnicia într-o familie bună de peste hotare, Ramona avu norocul sa fie iubită şi alintată de soţ. Sărăcia şi necazurile vieţii dispărură din viaţa ei ca printr-o minune. O dată la două săptămâni, douăzeci de ani la rînd soţii au trimis la casa părintească a Ramonei bani, colete cu haine şi bunătăţi nevăzute şi neauzite nici în ţară, nici la ei acasă. Ramona era bravo cu ai săi, i-a scăpat de sărăcie, de foame, iar surioara mai mică era îmbrăcată ca o prinţesă, avea mai mult decat ar fi fost în stare să îşi imagineze, că ar vrea ceva. Surorile se iubeau fără margini, chiar pătimaş. Şi încă ceva: ele şi-au iubit mama, cât a fost în viaţă. Mama lor a fost o femeie bună. Ca şi soacra Ramonei, de altfel.
   Soacra murise inaintea Pinducăi, dar Ramona nici nu mai ţine minte, dacă a plans-o. Poate doar aşa, de ochii lumii. Îi uitase şi numele. Pentru ea era "tanti". Sau, "baba aia". Deşi prin intermediul "babei" avea parte de o viaţă îndestulată şi fără griji.  Nu avea noţiuni de bun simţ, însă nu-i făcea nimeni reproşuri, era acceptată în familie cu toate defectele şi calităţile, de care dădea dovadă. 
   Soţul Ramonei, fiul soacrei, s-a luptat ani la rînd pentru viaţa mamei sale, dar într-o zi mama s-a stins... A rămas mâţa "babei", un bibelou de pisică poznaşă, răsfăţată şi inteligentă, iubită foarte mult la viaţa ei de "tanti" şi de toţi ai casei care au îngrijit-o cu mult drag în continuare. Peste un timp muri şi Pinduca, înmormântată cu regret de ambii soţi şi plânsă cu o deosebită suferinţă de Ramona. Încât se scutura cămaşa pe ea...
         Autor: Eleonora.

Amintire.

                                              (Ţie îţi dedic, Yubire, şi această amintiire.) 
Şi acum mă mai alină
Mângâierea cea divină
Cu lucire şi lumină
Din privirea ta blajină.
...Într-o lume virtuală,
Foarte superficială,
Amândoi cu îndoială
Ne-am găsit la repezeală.
O discuţie domoală,
Ce nimic nu prevestea,
Câte-un pic se-nfiripa...
- Dintr-odată, ca-n poveste,
Ce a fost şi nu mai este,
Dar rămâne pe vecie
Amintire veşnic vie,
Un şuvoi de energie,
Ce venea din Univers
Î-şi croi drumul prin noi,
Uimindu-ne pe-amândoi.
Şi acel torent "pervers",
Chiar de nu l-am înţeles,
Ne-a unit pe veşnicie
În această lume vie.
Experienţa neştiută,
Pân-atunci necunoscută,
A intrat pe ne-aşteptate
În două vieţi de departe,
Le-a unit prin fericire
Cu dragoste şi iubire,
Cum n-a fost, dar acum este
Şi rămâne de poveste,
Amintire veşnic vie-
Cea divină Energie.
Licurici în miez de noapte
Pentru inimi fără şoapte,
Ce ignoră tot şi toate,
Trăind în singurătate,-
Numai unul Domnul ştie,
Cum le-adună, le învie,
Rana le tămădueşte
Când sorocul se-mplineşte.

Autor: Eleonora.

Eterna adolescenţă

Tu şi Eu, îmbujoraţi,

Fără glas, cam deocheaţi,

Pironiți la o fereastră,

Ce pare salvarea noastră,

Ne prefacem captivaţi,

Serios îngrijoraţi

De o temă pe acasă,

Complicată, ne-nţeleasă!

Cu mintea cam răvăşită

Şi cu inima zdrobită,

De toba din piept lovită,

Cu nesaţ ne tot privim,

Cu zâmbetul ne vorbim

Despre timpul ce-o să vină,

Cînd vom trăi împreună

Fericiţi,... pînă la Lună!

Zi de zi ne bucurăm,

Ne zâmbim, ne dezmerdăm,

Cu ochii ne-mbrățișăm,

De lecţii ne lepădăm,

Pe dascăli i-ngrijorăm,

Pe colegi îi provocăm

La invidie totală,

Pe părinţi- la îndoială.

Tot mai mult ne-apropiem,

Ne iubim, ne răsfăţăm,

Încrezuţi pînă în Lună,

Că vom trăi împreună,
Visele vor face viaţa
Să ne lumineze faţa,

Vom creşte copii iubiti,

Şi, că vom fi fericiţi!

Trece anul, vine altul...

Se tot "coace aluatul”,
Iar din visele dorite,
Unele sunt împlinite
Şi pe bune, fericesc
Pe soţii, ce le trăiesc!
...Altele se risipesc
Pe tărâmul pământesc...


Dar, un lucru e firesc:
-Tinerii se-ndraăgostesc!

...Trece anul, vine altul,

- Se face iar "aluatul”!

...El şi Ea, îmbujoraţi,

Buimăciţi, cam deocheaţi,

Pironiţi la o fereastră,

Ce părea salvarea noastră...

Autor: Eleonora.

05.10.2016

Kanner în the city

DEMI.LU + I LOVE YOU

COVORAŞE HANDMADE.

САМОДЕЛЬНЫЕ КОВРИКИ.

Handgefertigte Teppiche.

O frunză, croşetată din haine vechi, groase.

Acest covoraş l-am confecţionat în 2015, fără schemă, din haine vechi. 

Covoras  în formă de leu. Fără schemă, din haine ieşite din folosinţă.

Am vrut să croşetez o căpşună, dar am realizat un măr. Un măr simpatic, din lîna unui pulover vechi, cu aţa păstrată bine. Am croşetat cu croşeta groasă, cu aţa în multe fire. Covoraşul este suficient de gros.

Acest covoraş îmi serveşte excelent pe podea, lîngă giuvetă. La confecţionarea lui am folosit o croşetă groasă şi nişte haine noi, dar cu aspet vechi: o pereche de ştrampi, o pereche de pantaloni de la pijama, de culoare albă, un tricou gri şi un cearşaf violet.Aş fi putut cumpăra de la magazin cu mult mai frumos, dar nu ar fi fost făcut de mîina mea.

   Covoraş pentru picioare la masa cu calculator. Împletit cu măinile, dintr-un pulover călduros şi mare. Foarte util şi comod. L-am împletit după un filmuleţ de pe Yutube, apoi l-am îndoit în 2 şi am unit părţile cu aţa de culoare galbenă, tot cu mîinile. Acum mi-a venit o idee, să perfecţionez cumva astfel de covoraşe, ca să acoper laba piciorului şi de asupra, fiindcă la talpă e protejat piciorul, dar de asupra îngheaţă, dacă e mai frig în încăpere.  În postările următoare voi expune covoraşul cu "acoperiş".

Un covoraş-fantezie, din niste articole din lînă bătută de la spălat, pe care le-am prelucrat după o indicaţie de pe Yutube. După ce l-am terminat, i-am căutat locul potrivit prin casă şi numai aici se priveştet cel mai bine.

Un covoraş, croşetat din 1kg. aţă de şnur. O încercare. Potrivit schemei, trebuia să fie proporţional, cu laturile egale, însă, vorba proverbului-socoteala de acasă nu întotdeauna se potriveşte cu cea din tîrg. Aşa, cum acasă la mine nu mai am loc potrivit, va fi un cadou energetic handmade pentru nişte picioare dragi mie :).

   - Seamănă cu un păun? După mine-da. Erau cîteva duzine de cravate bărbăteşti de cea mai înaltă calitate şi cum să le pun la aruncat? Mi-a venit ideea să fac din ele o coadă de păun. Apoi mi sa părut nechibzuit să arunc frumuseţe de capete de la cravate şi le-am cusut pe toate una de alta. Am cusut cu mîina şi acul intra f. greu, dar am izbutit. Le-am înfrumuseţat cu croşeta, cu aţă de diferite culori şi calitate. Apoi am căutat pe net imagini cu cap de păun. Am croşetat capul şi l-am cusut acolo, unde se potrivea mai bine. După ce i-am pus şi brîul roşu croşetat, ca să separ coada de aripi, m-a venit ideea să continuu lucrarea. Deci, lucrarea va fi un pic altfel în una din postările următoare. Am de gînd să încerc să transpun prin hanmade momentul din povestea populară, cînd pasărea măiastră se transformă în prinţesă. Cred că reuşesc!

Autor lucrări şi foto: Eleonora.