Bine ati venit pe blogul nostru. Va uram lectura placuta!: HANDMADE ÎNDEPLINITE CU CROSETA SI ANDRELELE IN 2016. Partea 2.

Continuu să postez lucrările mele din a doua jumătate a anului 2016, despre care încă nu am scris nimic în blog. La întrebări, dacă vor fi, voi răspunde în comentarii.
Partea 3 v-a continua în următoarea postare cu articole, indeplinite la maşina de tricotat "Addi Expres".

Iată ce se poate face cu un pulover proaspăt cumpărat, care s-a dovedit a fi prea lung la mîneci.

Un colt crosetat din aţă pufoasă, pentru căldură, frumuseţe, feminitate.

O tunică drăguţă, andrele nr.3 din aţă mohair. Ornamentul şi modelul-improvizate în timpul lucrului. Dacă aveam aţă suficientă, ar fi fost o vestă cu nasturi. Timpul nu e trecut, în caz de se va ivi aţa potrivită şi dorinţa proprietarei. Totuş în această variantă modelul e mai modern pentru tînăra şi frumoasa doamnă.

Acest covoraş drăguţ l-am croşetat dintr-un cearşaf bun, dar scos din folosinţă şi din nişte rămăşiţe de aţă pufoasă.

Această poveste handmade despre pasărea-prinţesă îşi are istoria ei aparte în creaţia mea şi ca toate lucrurile "geniale", îşi are începutul într-un moment uimitor de simpliu şi foarte casnic, cînd am descoperit în dulap adunate de-a lungul anilor mai mult de două duzine de cravate bărbăteşti de cea mai bună calitate, dar demult uitate. Trebuia să le scot la gunoi şi foarte la timp m-a vizitat idea să încerc să fac din ele un covoraş în formă de pasăre măiastră. Covoraşul a ieşit foarte reuşit, dar nu aveam în apartament loc potrivit pentru el. Nepoţelele mele mici erau interesate mai mult de prinţese şi gîndul să le fac lor un cadou neordinar m-a adus la a doua idee "genială"- să continuu lucrarea şi să transform pasărea măiastră într-o zînă din poveşti. Iar aşa cum la fetiţele mici acum e la modă prinţesa Elsa, m-am străduit să o fac pe prinţesa Elsa. Însă cînd am aşternut covoraşul-pasăre-prinţesă pe podea, am constatat surprinsă, că domniţa mea seamană mai puţin cu Elsa şi mult cu...regina Maria! Pentru fetiţe covorul a fost o surpriză plăcută, mai este şi acum, numai că părul prinţesei a devenit cam ciufulit...:)))))))))))))))))

Un covoraş decorativ cu un strugure în mijloc, croşetat din nişte rămăşiţe de cordele si aţe.

Mai jos voi posta nişte lucruri cu totul depăşite de ritmul timpului nostru civilizat, însă eu ştiu, că şi acest material poate fi util pentru o femeie gospodină la casa ei şi pentru ţară în general. Este vorba de nişte covoraşe vechi şi renovate, care arată foarte bine după renovare şi sunt folosite cu plăcere în continuare.
Astefel se poate renova orice articol din casa omului, dacă gospodina are mîini de aur. Satisfacţia este dublă şi în loc să îşi lase mamele fetiţelele mici singurele, apucând drumul străinătăţii pentru un ban şi o soartă mai bună, ar putea sta acasă lîngă copii şi ar învăţa copilaşii săi meşteşugul gospodăritului. Această ocupaţie este mai de valoare, decât bani aşteptaţi de-a gata de la mamele plecate la câştig. Fiindcă copiii lor cresc fără educaţia şi căldura, pe care numai o mamă iubitoare de copiii săi le-o poate oferi.
Vre-o 10 ani la rînd înainte de pensie eu am avut aşa serviciu, că intram în curţile şi casele oamenilor din oras si din toate satele raionului nostru şi am văzut multe lucruri grăitoare de la sine despre faptul, că de multe ori lipsa sotiei-mame din casă, chiar şi din cel mai nobil motiv, este un lucru rău pentru familie şi pentru ţară.
...Am văzut vaze de cristal din colecţiile sovietice, pe care le cumpăram ca să le ţinem în "stencă" doar ca bibelouri, le-am vazut cu strat gros de pamânt pe ele, aruncate prin fundul grădinii gospodarului cu sotia plecată la muncă în afara ţării. Am văzut copii îmbrăcaţi în haine scumpe, vizibil încă noi, dar murdare, descusute şi rupte, care, îngrijite, ar fi ajuns pentru mai multe rînduri şi vîrste de copii, dacă erau cu mama lîngă ei. Dar aşa... - mama trimite altele! Din care cauză mai stă departe de copii cîţva ani... Apoi, vine mama acasă istovită de vîrstă, de muncă şi numai ea ştie încă de cîte necazuri şi dezamăgiri. Banii se termină, copiii needucaţi nu mai găsesc limbă comună cu ea...Iar ea are pretenţii faţă de ei... Triste realităţi.
Am văzut şi bărbaţi depresaţi, rămaşi "paznici" la propria lor casă, cu soţia plecată la muncă. Cu toate că în multe cazuri gospodăriile mari "vorbeau" de la sine, că bunăstarea familiei ar fi putut fi obţinută şi acasă. Iar ei, bărbaţii lor, cîndva puternici şi încrezuţi în sine, cu plecarea sotiilor rămaşi acasă dezechilibrati, cu o singură "aripă", rămaşi acasă şi ridicaţi la rang de alcoolici, în aşteptarea "posmagului muiat" de la "jumătăţile" lor... Chiar mulţi din ei s-au scufundat în beţie.
...Vaca din ocol vîndută, porc şi păsări nu mai are cine cu cine şi pentru cine creşte, hectarele de pământ lăsate în păragine, copiii "raspredeliţi" de mame pe la "oameni de încredere": surori, bunei, mătuşi, bone cu plată, etc.. Fiindcă în "idiotul cela" nu mai poate avea încredere... Comod lucru: mai întâi îţi aduci soţul la starea de idiot şi alcoolic, ca apoi să poţi condamna "idiotul"...
Dacă nu aş fi văzut singură aceste lucruri, nu le credeam şi aş fi fost mînioasă pe asemenea relatări.
Alt lucru, cu care nu pot fi de acord, este acela, cînd văd în grupele de tricotat chemări de felul: "Cutare şi cutare mămică are mulţi copii, nu are cu ce să îi ambrace şi daţi fiecare dintre noi să tricotăm cîte ceva şi să le trimitem."
Eu sunt de părerea, că ar fi mai bine pe această mămică să o învăţ să confecţioneze singură diferite lucruri pentru copilaşii ei, ca şi ea la rîndul ei să le poată transmite ca moştenire acest mestesug salvator. De exemplu, cumperi pe nimic un pulover mare de la consignatie, il despleteşti şi tricotzezi din aţa obţinută haina necesară pentru copil. Şi tot aşa, cu mama acasă lîngă copii, pînă cresc mari şi buni de lăsat singuri. Apoi poate avea şi mama program de voe liberă, cu misiunea de mamă împlinită, cu copiii educaţi şi sănătoşi sufleteşte.
Ştiu că opinia mea este şocantă şi absolut neprielnică pentru doamnele, ce au, vor avea şi au avut tangenţă cu viaţa bună din ţările civilizate şi prospere. Dar aceasta este opinia mea şi ca orice om dintr-o ţară democratică, am dreptul să mi-o expun.