Eterna adolescenţă

Tu şi Eu, îmbujoraţi,

Fără glas, cam deocheaţi,

Pironiți la o fereastră,

Ce pare salvarea noastră,

Ne prefacem captivaţi,

Serios îngrijoraţi

De o temă pe acasă,

Complicată, ne-nţeleasă!

Cu mintea cam răvăşită

Şi cu inima zdrobită,

De toba din piept lovită,

Cu nesaţ ne tot privim,

Cu zâmbetul ne vorbim

Despre timpul ce-o să vină,

Cînd vom trăi împreună

Fericiţi,... pînă la Lună!

Zi de zi ne bucurăm,

Ne zâmbim, ne dezmerdăm,

Cu ochii ne-mbrățișăm,

De lecţii ne lepădăm,

Pe dascăli i-ngrijorăm,

Pe colegi îi provocăm

La invidie totală,

Pe părinţi- la îndoială.

Tot mai mult ne-apropiem,

Ne iubim, ne răsfăţăm,

Încrezuţi pînă în Lună,

Că vom trăi împreună,
Visele vor face viaţa
Să ne lumineze faţa,

Vom creşte copii iubiti,

Şi, că vom fi fericiţi!

Trece anul, vine altul...

Se tot "coace aluatul”,
Iar din visele dorite,
Unele sunt împlinite
Şi pe bune, fericesc
Pe soţii, ce le trăiesc!
...Altele se risipesc
Pe tărâmul pământesc...


Dar, un lucru e firesc:
-Tinerii se-ndraăgostesc!

...Trece anul, vine altul,

- Se face iar "aluatul”!

...El şi Ea, îmbujoraţi,

Buimăciţi, cam deocheaţi,

Pironiţi la o fereastră,

Ce părea salvarea noastră...

Autor: Eleonora.

05.10.2016