9 noiembrie 2016

Amintire.

                                              (Ţie îţi dedic, Yubire, şi această amintiire.) 
Şi acum mă mai alină
Mângâierea cea divină
Cu lucire şi lumină
Din privirea ta blajină.
...Într-o lume virtuală,
Foarte superficială,
Amândoi cu îndoială
Ne-am găsit la repezeală.
O discuţie domoală,
Ce nimic nu prevestea,
Câte-un pic se-nfiripa...
- Dintr-odată, ca-n poveste,
Ce a fost şi nu mai este,
Dar rămâne pe vecie
Amintire veşnic vie,
Un şuvoi de energie,
Ce venea din Univers
Î-şi croi drumul prin noi,
Uimindu-ne pe-amândoi.
Şi acel torent "pervers",
Chiar de nu l-am înţeles,
Ne-a unit pe veşnicie
În această lume vie.
Experienţa neştiută,
Pân-atunci necunoscută,
A intrat pe ne-aşteptate
În două vieţi de departe,
Le-a unit prin fericire
Cu dragoste şi iubire,
Cum n-a fost, dar acum este
Şi rămâne de poveste,
Amintire veşnic vie-
Cea divină Energie.
Licurici în miez de noapte
Pentru inimi fără şoapte,
Ce ignoră tot şi toate,
Trăind în singurătate,-
Numai unul Domnul ştie,
Cum le-adună, le învie,
Rana le tămădueşte
Când sorocul se-mplineşte.

Autor: Eleonora.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu