(2)Povestire „LA SFAT” (CONTINUARE)

                                          
 1. La sfat cu mine însumi.  (CONTINUARE, începutul îl găsiți aici: http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/08/povestire-de-vorba-cu-mine-si-cu-altii.html) 

1.2. Și ce dacă?

   Da, e săracă țărișoara mea și dă pensii mici.  Dacă ne orientăm după una din lecțiile iubitului nostru umorist Gheorghe Urschi, până se face bogată țara cu toți locuitorii ei, mai trec vre - o 5 mii de ani...

      Așa că trăiesc și mă bucur de viață astăzi, nu am ce lăsa pe mâine. Vorba rusului:" Не жди у моря погоды” - nu aștepta timp bun de la marea învolburată. Sau, cai verzi pe pereți, cum zice moldoveanul nostru.

    Bine că este și ce este. Am citit undeva, dar nu știu, cât este de adevărat, că bugetul unui pensionar poate fi asigurat, dacă este acoperit de 6 sau 7 persoane, implicate în activitatea de munca. Iar la noi, conform aceluiaș izvor nesigur de informație, la un pensionar revin doar 2 oameni lucrători. Așa o fi, sau nu chiar așa, rezultatul îl știm și îl simțim cu toții și fără statistică. 

   Altă dată am auzit, cum o doamnă din țara „X” se deranja, oare îi va ajunge pensia pentru a trăi, dacă la ei în țară unui pensionar îi revin doar 4 oameni lucrători?  Noi ce sa mai zicem?..

   Eu personal, nu mai zic nimic. Eu mă bucur, că la timpul meu, lunar, în calcul echivalent,  am plătit  impozit pe venit cam câte o pensioară de a mea. Deci, conștiința îmi este curată; am avut stagiul necesar de activitate în muncă, trăiesc pe banii mei și nu jupoi statul, - nu eu îl fac mai sărac.  Îi mulțumesc statului, că a avut grijă, să îmi adune bănișorii pentru pensie. Îi mai mulțumesc și Domnului pentru ce am, îmi administrez pensioara cât mai chibzuit și mă bucur de viață astăzi, aici și acum, în fiecare clipă! Mă strădui în orice caz, să procedez așa. Mai am și eșecuri, dar cum fără ele?

   Ce mai fac eu, ca să mă simt bine în împărăția pensionarilor?...Mai lucrez la dezvoltarea mea personală, la schimbarea modului de gândire din negativ în pozitiv. Acest procedeu este pe gratis și necesită doar timp liber, pe care acum îl am din belșug. 
   Mai fac niște analize economice ale venitului și cheltuielilor. Chiar am făcut un experiment, să văd, cum pot trăi numai din pensie, care în cazul meu depășește mărimea salariului minimal. Rezultatul?...  
   - Ca la majoritatea pensionarilor din țara noastră!  În cazul meu concret acum, anul 2014 în general şi inclusiv luna septembrie, circa 46% din venitul anual de pensie, revine la achitarea serviciilor comunale.  Deci, pentru un trai decent, ar trebui să crească pensia undeva cu 30%, sau să scadă prețurile. Încerc și eu să îmi mai cresc venitul - mai tricotez. 
  Cândva, odată cu Perestroica, în fosta mea țară URSS,  a început să apară în vânzare literatură despre dezvoltarea personală, gândire pozitivă, care pentru mine era ca un pai salvator pentru trecerea la un mod de viață și de gândire diferit de cel sovietic, unde mă născusem și trăisem. Literatura era în limba rusă, dar nu conta. În limba moldovenească nu era nimic. Rusa o cunoșteam mai bine decât graiul meu moldovenesc, fiindcă condițiile de viață obligau. Terminasem facultatea în rusă, la serviciu toată literatura tehnică era în rusă. Dar, să mă reîntorc la subiect.

   Sorbeam informație, necunoscută până atunci, din cărțile lui Constantin și Elena Rerih și multe altele. 
   Apoi, când eram deja republică independentă, a apărut ”Diagnosticul karmei” de bioenergeticianul rus Serghei Lazarev, un fel de tălmăcire a bibliei si a Legilor  nescrise ale Universului, în limbajul și înțelesul contemporan. Le cumpăram treptat și se întâmpla să dau ultimii bani din casă pe o carte. Le citeam noaptea, căci ziua nu aveam timp. Ce îmi părea important, a doua zi reciteam copiilor. Acum - poftim, în internet găsesc pe gratis literatură de care doresc și nu trebuie să stau nopțile să citesc. Am timp liber ziua. Un vis al meu împlinit.
   Lazarev acum nu mai este la modă. E și normal, viața merge înainte. Dar atunci, anume cărțile lui au ajutat la multă lume să își schimbe paradigma vieții și să suporte mai ușor toate consecințele trecerii la un mod de gândire mai avansat.

   Curățarea sufletului și a minții a fost și este recomandată de toate religiile și de toate științele progresiste, de ce să o las pentru altă dată? 

Mai ales că mă ajută cu adevărat să mă simt fericită, indiferent de gradul meu de dotare materială și financiară în comparație cu cel al membrilor guvernului oricărei țări. Vorba aia, "богатые тоже плачут", -  mai plâng și bogații. 
 Sau, cum spune rusul, „не хлебом единым жив человек", adica omul, pentru a se simți fericit, în afară de hrana materială, are nevoie și de cea sufletească. 
   Din toate învățăturile citite și auzite, cel mai corect mi se pare la subiect, spusele unui om apropiat, trecut prin sită și dârmoi, care la bătrânețe a făcut următoarea concluzie despre viață:
   - Poți mînca turtă neagră și să te simți cel mai fericit om din lume, dar poți mînca toate bunătăţile din lume, dormind pe saltea umpluta cu mii de euro în loc de pae și să te simți cel mai nefericit om din lume!
   Deci, în afară de bani, mai este un component al vieții, fără care  restul își pierde sensul. Bineînțeles, cel mai bine ar fi să dormi pe saltea cu bani și să fii fericit, iar pâinea neagră să o folosești așa, din când în când, ca pe un moft. Însă, la pensia noastră, cât de mică poate fi salteaua?..
  - Iar ajung la suma de cinci mii de ani pentru un trai mai decent, presupusă de umoristul nostru Gheorghe Ursschi...

Autor: Eleonora.
(scris în septembrie, 2014)

                                  ( Va urma.)
P.S. Continuarea o găsiți aici: http://eleonoramoldovan.blogspot.de/2014/09/3povestire-la-sfat-continuare.html