(10) MON COEUR (poveste adevărată)

 (Continuare) Episodul precedent este aici:  http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/11/9-mon-coeur-povestire.html

10.
   - Eu cred, că tu vei fi fericirea mea.
   - Eu consider, că e cam pripită afirmația ta. Simt și eu, că între noi se iscă o simpatizare reciprocă, dar să nu ne grăbim. Cu fiecare dialog, îmi crește respectul pentru modul tău de gandire. Dacă aplici și în viață aceste concepții, tu esti genul de bărbat ideal, visat de orice femeie. Îmi place atît de mult cum gândești, că mi-aș dori să te văd în realitate. Doar că distanța dintre noi e prea mare... Îmi este foarte interesant să discut cu tine. Ești atît de curat în gânduri, că aici la noi, asemenea atitudine este o raritate.
   - Tu vei avea ocazia.
   - Posibil, mi-ar face plăcere :). Ok, să nu ne grăbim. Vom vorbi aici pe skype, mă vei învăța mai bine franceza, să pot scrie și vorbi fără greșeli. :)
   - Eu am o urgență, acum mă voi deconecta. Tu la ce oră vei mai fi aici?
   - Am dialogat destul astăzi. Mai vorbim și mâine, și în fiecare zi. Îți doresc seară plăcută în continuare :). La revedere!
   - Ești adorabilă, eu voi fi online la orele 22.
   - :) Aourevoir! Merci :).
   -Te rog să te conectezi la 22.
   - Ok
   - Tu ești magnifică.
   - Merci... :)
   - Pe deseară 
   - Coucou, bonsoir.[23:24]
   - Bonsoir. :) Tu vrei să dormi? Eu-da. Ești aici? Eu îți spun noapte bună, somn ușor [23:30]
   Ana se culcă mulțumită, cu gândul la Jean. Complimentele lui o făceau fericită: „magnifcă”, „eu cred că tu vei fi fericirea mea”... Ce plăcere să auzi asemenea cuvinte, adresate ție, de la un bărbat deștept și simpatic, precum e Jean! Totuși, pare să fie prea repede...oare chiar atât de mult îi place de ea?...După dialog, pare să fie om sincer și cumpătat... 
   - Mai vedem noi, - își zise Ana și încercă să adoarmă. A avut o seară excelentă, datorită lui, restul nu contează,- își mai zise ea și simți, cu câtă nerăbdare, mâine seară va aștepta din nou să comunice cu el. Acum nu își mai putea închipui serile fără aceste dialoguri plăcute și totuși, fără de viitor, din cauza distanței mari dintre ei. Ana îmbrățișă relaxată, aproape adormită, perna liberă de pe pat și își interzise să se mai gândească la ce va fi, sau la ce nu va fi, în viitor. Timpul va arăta. Dar până atunci, va savura plăcerea cunoștinței cu Jean. Singurătatea serilor, de când a apărut el în viața ei virtuală, nu o mai deranja. Și aceasta pentru ea era ceva important la moment.
                                           (Continuarea o găsiți aici: http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/11/11-mon-coeur-povestire.html)
Autor: Eleonora.