(11) MON COEUR (poveste adevărată)

 (Continuare) Episodul precedent este aici: http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/11/10-mon-coeur-povestire.html

11.

Ziua 3.
    - Bonsoir!
*** Apel pierdut de la Jean. ***
   - Dacă nu ești acum online, nu este nimic grav, cherie. Eu am o problemă serioasă cu sunetul la calculator, iată de ce nu am fost în rețea, îmi cer scuze. Îți doresc un somn odihnitor, pupici. Eu mă gândesc mereu la tine.
   - :) Salut! Mulțumesc, dacă te gândești la mine. Și eu mă gândesc la tine.
   - Cu plăcere, e și normal, cherie. Ce faci tu?
   - Eu sunt bine, tu?
   - Bine și eu, cherie. Tu mi – ai lipsit mult. Ziua ta cum a trecut, tot e bine?
   - Bine, tot a fost bine astăzi. Când vom putea vorbi aici la microfon?
   - Calculatorul meu are o problemă, cherie, dar eu voi căuta soluția, ok?
   - Ok.
   - Ce faci tu acum frumos?
   - Eu nu înțeleg totul și am vrut să traduc prin Google, dar nu a tradus suficient de bine, ca să înțeleg mai mult cu ajutorul translatorului. Din acest motiv, răspund greu la mesajele tale. Îmi place cum sună în franceză „draga mea”- cherie. :) Îmi place, când mă numești așa. Unde este acum copilul tău? Tu ai fată, sau băiat?
   - Am un fiu, acum el este ieșit din casă.
   - El trăiește cu tine? Cîți ani are?
   - El trăiește cu mine.
   - Ok, foarte bine. Tu ești divorțat?
   - Eu ți -am scris despre asta, tu ai uitat?
   - Nu, n- am uitat, dar o dată ai scris, că ești divorțat, altă dată-că ești văduv.
   - Ah, bine, eu sunt divorțat.
   - Respectul meu, fiindcă ai grijă de fiul tău. Și pentru că el trăiește cu tine.
   - Merci. Tu vei fi mama lui.
   - Timpul va arăta, dar dacă așa va decide destinul, eu mă voi purta cu el ca și cu copiii mei.[20:40:30]
   - Ah bine! Tu zici, cum va vrea destinul, dar destinul nu trebuie așteptat.
   - De acord. Destinul trebuie promovat.
   - Tu crezi, că eu am dreptate.
   - Da, tu ai dreptate. În ce clasă învață fiul tău?
   - El este unicul meu fiu. Mama lui a plecat cu alt bărbat. Iată de ce eu sunt singur cu fiul meu.
   - Respect-respect-respect, că nu ți-ai abandonat copilul!
   - Nu, nici odată!
   - Nu ințeleg părintii, care nu au grijă de copiii lor.
   - Este legat de trecut și nu mă mai interesează.
   - Da, de acord. Eu am văzut pe Maps unde trăiești tu. Între noi sunt cîteva mii de kilometri... 
   - Ah, bine, într-o zi oricum ne vom vedea.
   - În curând eu voi lipsi câteva zile, voi merge la București.
                                   (Continuarea o găsiți aici: http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/11/12-mon-coeur-povestire.html)
Autor: Eleonora.