(8) MON COEUR (poveste adevărată)

 (Continuare) Episodul precedent este aici: http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/11/7-mon-coeur-povestire.html

    8.
   - Iată ce ador eu la o femeie: să fie de cuvânt, să știe ce vrea și să nu se joace cu sentimentele mele. Să fie femeie la locul ei, care știe să asculte și să respecte bărbatul, care apreciază valoarea bărbatului și nu îl tratează ca pe un sclav.  Eu am respect pentru o femeie serioasă, frumoasă, cinstită, sinceră, fidelă.
   - Eu am făcut tot posibilul, ca să îmi păstrez familia cu fostul soț, dar a fost imposibil, fiindcă era violent. Când viața mea ajunsese în pericol, am divorțat. Însă el foarte frumos a vorbit și a promis la început, până m-am hotărât să mă căsătoresc... Totuși, eu cred, că este undeva omul meu, cu care voi trăi bine și frumos. Acum acest lucru e foarte important pentru mine.
   - Ce îți place ție să faci în timpul liber?
   - Nimic deosebit, la serviciu și acasă. Practic, după serviciu, nu îmi mai rămâne timp liber.
   - Singurătatea mă apasă enorm. De multe ori fac plimbări, sau stau jos într-un loc retras, unde pot asculta în liniște natura. În acest context aș zice, că Rennes este un oraș bun, în opinia mea. Dar tu cum îți petreci zilele?
   - Tot în singurătate, deja 5 ani. M-am săturat de singurătate. Voi schimba neapărat ceva în viața mea, să nu mai fiu singură.
    - Da, eu călătoresc mult.
   - Foarte bine, tu duci o viață interesantă, iar eu duc o viață monotonă.
   - Și cum te simți tu astăzi?
   - Bine, mă simt bine astăzi.
   - Nu mă face să vărs lacrimi, eu îmi fac mari griji pentru tine.
   - Nu am înțeles, ce ai vrut să spui... google nu îmi traduce bine...
   - Roagă-te în fiecare zi bunului Dumnezeu, asta este. Și zâmbește mereu.
   -Ah, bine, merci, îți place zâmbetul meu. Merci, voi zâmbi. :) Eu am fost foarte dezamăgită în căsnicia mea și abia acum îmi revin.
   - Eu mă gândesc mult la necazurile tale.
   - Iar nu am înțeles, ce ai vrut să spui...
   - Eu sunt fericit să te întâlnesc aici.
   - Mulțumesc. Eu tot sunt bucuroasă de cunoștință. Numai că eu scriu cu multe greșeli gramaticale...
   - Nu are nimica, eu înțeleg. Eu te voi învăța franceza. Te voi învăța să scrii fără greșeli.
   - Da, da, minunat! Noi vom dialoga și tu mă vei învăța, da?
   - Ok, fără probleme.
   - Și noi vom vorbi cu voce și video, când skype-ul tău va lucra, da?
   - Ai făcut tu deja aici pe net cunoștințe amoroase?
   - Nu am făcut cunoștințe amoroase aici pe net. Eu vorbesc serios cu toată lumea, dar nu am întâlnit un prieten real. Încă nu m-am hotărât să mă întâlnesc cu cineva, fiindcă nu am încredere. Doar convorbiri pe net, fără vre-o acțiune concretă... Probabil, încă nu am întâlnit omul, care să mă facă să îmi schimb modul de gândire și de viață.
   - Eu am avut deja întîlniri cu cîteva femei, dar ele nu erau pregătite pentru o viață în cuplu. Dacă destinul îmi aduce o femeie, pe care o voi simţi, că este pentru mine, nu va conta culoarea pielii, sau statutul social. Îmi voi reface viața, împreună cu ea, fiindcă eu vreau să fiu bine, să fiu fericit, respectat de femeia mea, ca să o pot iubi cu adevărat. Eu o voi asculta, o voi respecta, o voi iubi. Dacă îmi va fi fidelă, dacă va fi sinceră cu mine, amabilă,- ea va primi mai mult, decît îmi va oferi. Tu știi, femeia nu este un obiect. Fericirea unui cuplu se echilibrează atunci, cînd fiecare oferă celuilalt iubire și atenție și nu atunci, cînd unul uită de celălalt.
   - Tu asa frumos ai scris! Dă Doamne să îți iasă în cale o femeie bună, să nu te rănească și să nu te mintă! Tu ai un suflet curat și bun.
   Dacă trăiai aproape de mine, îți spuneam, că vreau să ne întâlnim și să facem cunoștință.
                            (Continuarea o găsiți aici:  http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/11/9-mon-coeur-povestire.html) 
Autor: Eleonora.