(8) MON COEUR (poveste adevărată)

 (Continuare) Episodul precedent este aici: http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/11/7-mon-coeur-povestire.html

    8.
   - Iată ce ador eu la o femeie: să fie de cuvânt, să știe ce vrea și să nu se joace cu sentimentele mele. Să fie femeie la locul ei, care știe să asculte și să respecte bărbatul, care apreciază valoarea bărbatului și nu îl tratează ca pe un sclav.  Eu am respect pentru o femeie serioasă, frumoasă, cinstită, sinceră, fidelă.
   - Eu am făcut tot posibilul, ca să îmi păstrez familia cu fostul soț, dar a fost imposibil, fiindcă era violent. Când viața mea ajunsese în pericol, am divorțat. Însă el foarte frumos a vorbit și a promis la început, până m-am hotărât să mă căsătoresc... Totuși, eu cred, că este undeva omul meu, cu care voi trăi bine și frumos. Acum acest lucru e foarte important pentru mine.
   - Ce îți place ție să faci în timpul liber?
   - Nimic deosebit, la serviciu și acasă. Practic, după serviciu, nu îmi mai rămâne timp liber.
   - Singurătatea mă apasă enorm. De multe ori fac plimbări, sau stau jos într-un loc retras, unde pot asculta în liniște natura. În acest context aș zice, că Rennes este un oraș bun, în opinia mea. Dar tu cum îți petreci zilele?
   - Tot în singurătate, deja 5 ani. M-am săturat de singurătate. Voi schimba neapărat ceva în viața mea, să nu mai fiu singură.
    - Da, eu călătoresc mult.
   - Foarte bine, tu duci o viață interesantă, iar eu duc o viață monotonă.
   - Și cum te simți tu astăzi?
   - Bine, mă simt bine astăzi.
   - Nu mă face să vărs lacrimi, eu îmi fac mari griji pentru tine.
   - Nu am înțeles, ce ai vrut să spui... google nu îmi traduce bine...
   - Roagă-te în fiecare zi bunului Dumnezeu, asta este. Și zâmbește mereu.
   -Ah, bine, merci, îți place zâmbetul meu. Merci, voi zâmbi. :) Eu am fost foarte dezamăgită în căsnicia mea și abia acum îmi revin.
   - Eu mă gândesc mult la necazurile tale.
   - Iar nu am înțeles, ce ai vrut să spui...
   - Eu sunt fericit să te întâlnesc aici.
   - Mulțumesc. Eu tot sunt bucuroasă de cunoștință. Numai că eu scriu cu multe greșeli gramaticale...
   - Nu are nimica, eu înțeleg. Eu te voi învăța franceza. Te voi învăța să scrii fără greșeli.
   - Da, da, minunat! Noi vom dialoga și tu mă vei învăța, da?
   - Ok, fără probleme.
   - Și noi vom vorbi cu voce și video, când skype-ul tău va lucra, da?
   - Ai făcut tu deja aici pe net cunoștințe amoroase?
   - Nu am făcut cunoștințe amoroase aici pe net. Eu vorbesc serios cu toată lumea, dar nu am întâlnit un prieten real. Încă nu m-am hotărât să mă întâlnesc cu cineva, fiindcă nu am încredere. Doar convorbiri pe net, fără vre-o acțiune concretă... Probabil, încă nu am întâlnit omul, care să mă facă să îmi schimb modul de gândire și de viață.
   - Eu am avut deja întîlniri cu cîteva femei, dar ele nu erau pregătite pentru o viață în cuplu. Dacă destinul îmi aduce o femeie, pe care o voi simţi, că este pentru mine, nu va conta culoarea pielii, sau statutul social. Îmi voi reface viața, împreună cu ea, fiindcă eu vreau să fiu bine, să fiu fericit, respectat de femeia mea, ca să o pot iubi cu adevărat. Eu o voi asculta, o voi respecta, o voi iubi. Dacă îmi va fi fidelă, dacă va fi sinceră cu mine, amabilă,- ea va primi mai mult, decît îmi va oferi. Tu știi, femeia nu este un obiect. Fericirea unui cuplu se echilibrează atunci, cînd fiecare oferă celuilalt iubire și atenție și nu atunci, cînd unul uită de celălalt.
   - Tu asa frumos ai scris! Dă Doamne să îți iasă în cale o femeie bună, să nu te rănească și să nu te mintă! Tu ai un suflet curat și bun.
   Dacă trăiai aproape de mine, îți spuneam, că vreau să ne întâlnim și să facem cunoștință.
                            (Continuarea o găsiți aici:  http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/11/9-mon-coeur-povestire.html) 
Autor: Eleonora.

Dă, Doamne...

Dă, Doamne, văz la cei orbiți

Și spate drept la gârboviți;

Dumnezeire câte-un pic,

Iar răstignire-la nimic.

Pe aroganță să nu calc

Și pe eroul să n-o fac.

Să fiu bogat fără să fur,

Dacă se poate, căci mă jur:

Îmi e urât acest cusur.

Dă, Doamne, ca să fiu granit

Și groază la orice bandit,

Să nu fiu jertfă, nici călău,

Nici ticălos și nici lingău.

Dă-mi, Doamne, răni cât mai ușoare

În caz de vreo-o înciăerare.

Dă-mi, Doamne, țări ca de visare,

Dar făra-mi pierde a mea țară.

Dă-mi, Doamne, ca patria mea

Cu șutu-n fund să nu îmi dea,

Dă-mi, Doamne, ca soția mea

Să mă iubească-n vreme grea.

Dă, Doamne, lacăt la minciuni

La gurile celor nebuni,

Ce vocea Ta au auzit

În strigăt de copil rănit.

Dă, Doamne, celui sănătos

Să vadă chipul lui Hristos;

În loc de cruce, necredința,

Ne-o ducem prea anevoios...

Pentru-o fărâmă de speranță,

Pentru-o scânteie de credință,
Ce întru noi mai dăinuește

Și disperarea ne-o gonește,

Tu, Doamne, te milostivește:

Dă-ne de toate și la toți,

Dar fă așa, cum crezi că poți,

Din Harul Tău, ce ne rămâne,

Când vom trăi ziua de mâine,

S-avem virtute, nu rușine.

Traducere liberă: Eleonora.

                                                 

 Originalul: autor: Evghenii Evtușenco

 sursa: http://www.adme.ru/tvorchestvo-pisateli/daj-bog-726710/

Дай бог слепцам глаза вернуть

и спины выпрямить горбатым.

Дай бог быть богом хоть чуть-чуть,

но быть нельзя чуть-чуть распятым.

Дай бог не вляпаться во власть

и не геройствовать подложно,

и быть богатым — но не красть,

конечно, если так возможно.

Дай бог быть тертым калачом,

не сожранным ничьею шайкой,

ни жертвой быть, ни палачом,

ни барином, ни попрошайкой.

Дай бог поменьше рваных ран,

когда идет большая драка.

Дай бог побольше разных стран,

не потеряв своей, однако.

Дай бог, чтобы твоя страна

тебя не пнула сапожищем.

Дай бог, чтобы твоя жена

тебя любила даже нищим.

Дай бог лжецам замкнуть уста,

глас божий слыша в детском крике.

Дай бог живым узреть Христа,

пусть не в мужском, так в женском лике.

Не крест — бескрестье мы несем,

а как сгибаемся убого.

Чтоб не извериться во всем,

Дай бог ну хоть немного Бога!

Дай бог всего, всего, всего

и сразу всем — чтоб не обидно...

Дай бог всего, но лишь того,

за что потом не станет стыдно.

1990 год.

(7) MON COEUR (povestire adevărată)

 (Continuare) Episodul precedent este aici: http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/10/6-mon-coeur-povestire.html

  7.

   - Eu nu am genul meu preferat de femeie, o prefer pe acea, care posedă bunătatea inimii. Vreau să zic, trebuie să aibă bunătate interioară, ca și mine. Să o văd mereu, că are suficientă dragoste pentru a mi-o oferi și să fie gata mereu să primească dragostea mea.

   - Îmi place ce ai scris, te înţeleg. Ești un domn cu dorințe și interese frumoase.

   - Singurele mele recreieri acum sunt informatica, electronica și foto, restaurantele și călătoriile. Dar îmi plac de asemenea munții, castelele și bisericile, siteurile istorice cu tradiții și obiceiuri... Și preferințele tale de asemenea le voi împărtăși.

    -Ocupația mea principală și recreația mea acum-este serviciul meu.

   - Da, locul de muncă trebuie iubit.

   - Dar eu m-am săturat de lucru, nu mai vreau să lucrez... Vreau să stau acasă, să fac mîncare, să am grijă de bărbatul meu, să mă plimb cu el, să fim mereu împreună.

   - Eu sper, că vîrsta mea nu te deranjează!!!

   - Eu sunt mai în vîrstă ca tine cu 4 ani, deci, pe tine ar fi normal sa te deranjeze vîrsta mea :)

   - Ok. Ce îți place ție la un bărbat?

   - Mi-ar place sa fie calm, cu bun simț. Să ne înțelegem din cuvânt. Fără să ridicăm vocea unul la altul. Să fie responsabil. Să fie capabil să întrețină familia. Eu să administrez acasă, iar acasă el să aducă. Să fie om de încredere și la ușor, și la greu. 

   Dacă eu mă îmbolnăvesc, el să fie lîngă mine, iar dacă el se îmbolnăvește, eu să fiu lînga el. Să avem o inimă și un suflet la doi. Dacă voi ști să îl ajut în treburile lui, fără să îl incurc, îl voi ajuta, iar dacă nu voi ști, îl voi incuraja. Aș vrea să întâlnesc un bărbat cu inima bună, să trăim o familie unită. Visurile mele sunt frumoase...:) Sunt o optimistă incurabilă! 

                         ( Continuarea o găsiți aici:http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/11/8-mon-coeur-povestire.html  

Autor: Eleonora.

Cahul documentar

(6) MON COEUR (poveste adevărată)

 (Continuare) Episodul precedent este aici:  http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/10/5-mon-coeur-povestire.html


6.

   - Buna seara cherie, ce faci, sper că ești bine. Văd că tu ai uitat, că eu am avut o problemă pe skype. Am intrat aici doar să caut noul meu nume de utilizator, care este următorul. Eu sunt online, te adaug iar și te aștept.

   - Buna, și eu am nume nou de skype, iată care este.

   Ana îi scrise numele ei de skype, unde stă de obicei online. Îl trecuse din lista necunoscuților în lista prietenilor verificați, fiindcă din dialogul de eri și – a făcut impresie bună despre el.

   - Ok, fără probleme.

   - Salut! :) bine ai venit.

   Jean a sunat, dar fără prea mult succes. Ana a reușit să îl vadă în camera video câteva clipe. Era îmbrăcat în aceiaș cămașă albastră în dungi, cu mâneca lungă, ca pe avatar, plus o geacă tot albastră din material de blugi. Anturajul din încăpere era cel de pe avatar. Ana la început nu a înțeles, că e video. A crezut, că e poza și nu înțelegea, de ce a devenit dintr – o dată atât de mare. Când și–a dat seama că îl vede, ea a tresărit, el a zâmbit, spunea ceva, dar nu se auzea nimic. Ana a mai văzut, cum el s–a sculat de pe scaun, s–a apropiat de masa, care era în fața lui și a luat în mână niște hîrtii–niște acte, prinse cu o clamă, sau lipite cu clei. Hîrtiile păreau cam șifonate. Ea sa gândit, că este vre–o instrucțiune, cum să își regleze el microfonul de la calculator. Conexiunea video s–a întrerupt.

   - Am o problemă cu conexiunea la calculator și nu am reușit să o rezolv. La skype deasemenea, nu merge sunetul... Buna seara, Ana. Tu ești aici?

   - Da, sunt aici, însă...nu pot scrie în franceză fără greșeli...mă simt incomod. :)

   - Scrie cum poți, eu te voi înțelege.

   - Bine, încerc :). După ce vor funcționa la calculatorul tău videooul și microfonul, vom comunica mai ușor.

   - Da, cu siguranță. Am o plăcere deosebită să discut cu tine.

   - Și eu la fel. Eu am învățat franceza la școală și la facultate, dar am uitat–o, dacă nu am avut ocazia să vorbesc. Cum se numește orașul tău?

   - Corse.

   - Copilul tău trăiește cu tine?

   - Da, este un băiat și îl cheamă Romi. El este unica mea familie.

   - Voi căuta orașul tău în Google maps după ce terminăm dialogul.

   - Ok, cum ai dormit noaptea?

   - Bine, tu?

   - Nu prea bine

   - De ce?

   - M–a durut capul. Copiii tăi, cum sunt?

   - Cu familiile lor. Realizați în viață.

   - Formidabil. Ce faci tu în acest moment?

   - Dialoghez cu tine!

   - Copiii tăi sunt acasă?

   - Eu locuiesc singură, ei sunt la casele lor. Iata adresa mea de facebook, poți face cunostintă acolo cu familia mea.

   - Ok, îmi va face multă plăcere. Care este genul tău de bărbat preferat? Sau bărbații pe tine nu te interesează?

   - Normal, educat, cu bun simț, cu simțul umorului.......Eu am înțeles corect întrebarea ta?

   - Da, tu ai perfectă dreptate. Și nu ți – a venit ideea să ai un bărbat în viața ta?

   - Da, bineînţeles, îmi doresc, dar e dificil de întîlnit un asemenea bărbat. Sau poate că cerinţele mele sunt prea înalte.

   - Tu ești foarte frumoasă, trebuie să speri.

   - Merci, da, bineînțeles. Și tu ești simpatic.
                        (Continuarea o găsiți aici: http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/11/7-mon-coeur-povestire.html)
Autor: Eleonora.

(5) MON COEUR (poveste adevărată)

 (Continuare) Episodul precedent este aici:   http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/10/4-mon-coeur-povestire.html

   5.
   - După ce am divorțat cu fosta ex-soție, eu nu m-am mai gândit să îmi refac viața, sau să mai iubesc iarăși. Căutam doar relații pentru o seară cu femei din regiunea mea și nimic mai mult. Odată am avut o convorbire cu un domn căsătorit, pe care l-am întâlnit într-un zbor cu avionul. El mi-a vorbit despre cunoștința sa cu actuala soție, originară din Niderlanda, pe care a cunoscut-o pe internet. Ei sunt fericiți împreună și domnul m-a sfătuit să îmi caut cu toată seriozitatea, pe net, perechea mea. Cu această intenție eu sunt acum aici, ca să întâlnesc o femeie sinceră, serioasă, capabilă să mă iubească numai pe mine. Eu nu vreau să am o soție infidelă, sau mincinoasă. Sper că tu mă înțelegi.
   - Tu crede, și o vei întâlni. Și eu cred, dar nu mă grăbesc. Printre cunoștințele mele, nu văd nici un bărbat liber, cu care aș putea începe o relație. Din acest motiv, sper să îl întâlnesc aici, pe net. Eu îmi doresc să trăiesc cu bărbatul meu în pace și armonie, să mă simt mai bine, decât acum singură. I-aș acorda toată căldura sufletului meu, dar să știu, că va fi reciproc și că merită.
    Îmi pare bine de cunoștință, acum e târziu, îți spun  la revedere, noapte bună.
   - Ok, fără probleme, îți doresc somn ușor, pe mâine, noapte bună
   -Mulțumesc. Mai discutăm și altă dată.
   Apoi a urmat între ei un schimb de emoticoni cu flori și pupici din partea lui Jean și zâmbete de plăcere din partea ei. Mulțumită de dialog, Ana se culcă și adormi imediat.
    Dimineața ea îi lăsă un mesaj pe siteul de matrimoniale, unde făcuseră cunoștință.
    - Buna dimineața, Jean! Dacă tu nu ai microfon, e mai bine să dialogăm aici pe siteu, fiindcă este traducere, iar pe skype nu este. Îți doresc o zi minunata!
   Scepticismul ei fu spulberat de seriozitatea, cu care Jean aborda în dialog problema unei cunoștințe serioase și acum aștepta să continue discuția. Seara el îi scrise răspuns la mesajul ei.

(Continuarea o găsiți aici:http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/10/6-mon-coeur-povestire.html)
                            Autor: Eleonora.

Dacă iubirea

Dacă iubirea te lasă, ce poți atunci întreprinde?..

Poți recurge la lacrimi, iertare, la rugăminte,

Poți striga indignat și poți plânge,

Zdrobit de durerea, ce grumazul îți strânge...

Poți încerca cu groaza, să sperii cu o erupție.

Poți aminti trecutul, unde mai crezi o soluție,

Poți cu durere convinge, că despărțirea e grea,

Că triști și amari pot fi anii, rupți de la inima ta:

- Eu te iubesc, mai așteaptă, cuibul nu îl strica!

Dacă din milă se-ntoarce, cu fruntea neagră și grea,

Călcându-și pe inimă-ți spune„tu ești iubirea mea”,

Tu printre lacrimi răspunde-i, că -Timpul va arăta,
Dar până atunci, trăi-vom din pura iubire a mea!

Sau poți împietri, clocotind în durerea-ți fierbinte,

Urmărind, cum iubirea ce trece, te minte...

Autor: Eleonora (inspirată din versurile lui Eduard Asadov)

Николай Никулин. "Воспоминания о войне". Аудиокнига.

(4) MON COEUR (poveste adevărată)

 (Continuare) Episodul precedent este aici:     http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/10/3-mon-coeur-povestire.html

 4.

   - Teoretic, tu ai dreptate, însă în realitate este necesară o vigilență. Oamenii obișnuiesc să vorbească frumos, dar câte odată, procedează mai puțin frumos. Eu tot aș vrea să cred în iubire în primul rând, însă pe lume există milioane de bărbați și femei, care se iubesc și nu pot convețui împreună, fiindcă nu sunt compatibili în idei, în comportament.
   Să accept, că poate fi reală o asemenea dragoste, dar cum să știu la sigur? Repet: toți oamenii vorbesc frumos, dar nu toți procedează frumos... Îmi place fața ta în imagine, pare să fii un om cumpatat si linistit.
   - Eu personal cred, că internetul este un mijloc de a - ți găsi sufletul – pereche pentru oamenii, care știu, ce își doresc. Tu știi, nimeni nu este perfect. Nu există bărbatul ideal și nu există femeia ideală. Fiecare are slăbiciunile sale . Șmecheria este, că totuși au mai multe calități, decât defecte. Sper, că tu înțelegi, ce vreau să spun. 
    - Da, sunt de acord. Principalul este, ca ambii parteneri să aibă bun simț.Internetul e o reala posibilitate de a gasi persoana potrivită, dacă acest lucru se face fără grabă.
   Eu am avut o experiență negativă din cauza, că m-am grăbit. În 2007 am făcut cunoștință pe internet cu fostul soț. Atunci eu, ca și tine acum, credeam în iubire și în omenie. Primele 3 luni soțul s-a purtat foarte frumos cu mine, apoi a inceput violența. Greșeala mea a fost, că m-am grăbit să mă căsătoresc cu un om necunoscut, fără să îl cunosc mai bine. Ne îndrăgostisem. La început am trăit amândoi o poveste de dragoste foarte frumoasă. Însă nu a durat mult. Soțul s-a dovedit a avea dereglări psihice. Peste doi ani am divorțat și acum sunt foarte atentă. Noi ne-am iubit, dar nu am putut trăi împreună, fiindcă ințelegeam diferit viața si el practica rezolvarea tuturor problemelor prin violență. Din acest motiv, eu am alte priorități în ce privește iubirea adevărată și convețuirea armonioasă.
   - Îmi pare rău pentru tine.
   - Nu are nimica, eu sunt sinceră. Noi discutăm, ca să înțelegem câte ceva unul despre altul.
   - Spune–mi te rog, ce motivație te–a impus cel mai mult să îți cauți sufletul–pereche aici pe net?
   - Femeia nu trebuie sa trăiască singură, ci cu bărbatul ei. Eu data aceasta voi fi mai atentă și voi face alegerea corectă, fără grabă. Nu îmi place să fiu singură. Partenerul de viață este unicul lucru, ce îmi lipsește. Dacă bărbatul se va purta frumos cu mine, îl voi iubi cu siguranță, dar dacă va încerca să mă neglijeze, sau să mă obijduiască, de la primul semnal nu va mai prezenta nimic pentru mine. Nici nu accept să încep o relație cu un asemenea bărbat. Eu nu am știut, că oamenii, după ce scapă de singurătate, pot uita acest lucru și pot fi incorecți unul cu altul. Acum știu.
                   
                                (Continuarea o găsiți aici:  http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/10/5-mon-coeur-povestire.html)
Autor: Eleonora.

Hand made: Meșterim bucurii la nepoți din ce avem pe acasă.

1. Păpuși

Clovn
 
   Deci, am scos toate rămăşiţele de ață, material și tot felul de fleculețe, ce nu mi s-a ridicat mâna să le arunc și am început a meșteri. Clovnul meu a eșit destul de blând, chiar dacă nu prea calitativ. Dar, la nepoțele le-a plăcut. Mai întîi l-au luat de prinț, iar până la urmă i-au zis clovn. Din imagini se vede atît de clar mersul lucrului, că nu mai necesită lămuriri, după părerea mea.

Păpușă

   Ca să nu îi fie urât la clovn, am hotărît să îi fac pereche. Dar cum nu eram dispusă să mai  fac încă un clovn, am meșterit o păpușă. La fetițe le place să fie mai variate „meșteriile” mele, să văd, care ce va alege. Așa ceva ele nu au, numai cele făcute de mine. Le va părea interesant, pe când de alea de la magazin, au cu sacul. Deci, am mai scotocit eu prin pungile cu „lucrușoare” numai bune pentru un asemenea meșteșug și, hai la treabă! A eșit originală „fița” de păpușă.  La nepoțele le-au plăcut jucăriile mele, le-am înmânat imediat, cum am intrat pe ușă, că să mai aștepte să mă dezbrac, să răsuflu, nu mai aveau răbdare. 

   Acum, iată și „perechea” mea, numai bună de dus la capitală:

2. Față de pernă sau de salteluță, confecționată din pulover vechi. (Reutilizarea articolelor, ieșite din folosință)
   Acest pulover l -am tricotat foarte demult, pentru fiul mai mic, cum a vrut el. L-a purtat cu drag mulți ani, căci eu îl făcusem „cu rezervă”, apoi am făcut din el vestă fără mâneci și îl purtam prin casă. M-a plictisit, dar să îl despletesc, nu era de acord fiul și nici mie nu mi se ridicau mânile să îl stric. Și se „tăvălea” de colo-colo prin dulapuri. Pînă mi-a venit ideia, că ar fi minunat și simpatic să fac din el o față la o salteluță, pe care să șadă nepoțelele, când se joacă pe podea prin casă. Salteluța am meșterit-o dintr-o plapumă veche, la care se rărise fața din mătasă naturală, iar lâna era încă de calitate exelentă. Cel mai amuzant este faptul, că una din fetițe preferă să se așeze pe salteluță cu scrisul în sus, iar alta- pe ornamentul băiatului-superman. Cum se zice acum, s-a primit o salteluță 2x1, sau 3x1, dacă se mai folosește și ca pernă pe fotoliu la biroul de lucru. 
                                                         ISTORIE

                                          SALTELUȚĂ PENTRU JOACĂ

Autor lucrări și foto: Eleonora.