(6) MON COEUR (poveste adevărată)

 (Continuare) Episodul precedent este aici:  http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/10/5-mon-coeur-povestire.html


6.

   - Buna seara cherie, ce faci, sper că ești bine. Văd că tu ai uitat, că eu am avut o problemă pe skype. Am intrat aici doar să caut noul meu nume de utilizator, care este următorul. Eu sunt online, te adaug iar și te aștept.

   - Buna, și eu am nume nou de skype, iată care este.

   Ana îi scrise numele ei de skype, unde stă de obicei online. Îl trecuse din lista necunoscuților în lista prietenilor verificați, fiindcă din dialogul de eri și – a făcut impresie bună despre el.

   - Ok, fără probleme.

   - Salut! :) bine ai venit.

   Jean a sunat, dar fără prea mult succes. Ana a reușit să îl vadă în camera video câteva clipe. Era îmbrăcat în aceiaș cămașă albastră în dungi, cu mâneca lungă, ca pe avatar, plus o geacă tot albastră din material de blugi. Anturajul din încăpere era cel de pe avatar. Ana la început nu a înțeles, că e video. A crezut, că e poza și nu înțelegea, de ce a devenit dintr – o dată atât de mare. Când și–a dat seama că îl vede, ea a tresărit, el a zâmbit, spunea ceva, dar nu se auzea nimic. Ana a mai văzut, cum el s–a sculat de pe scaun, s–a apropiat de masa, care era în fața lui și a luat în mână niște hîrtii–niște acte, prinse cu o clamă, sau lipite cu clei. Hîrtiile păreau cam șifonate. Ea sa gândit, că este vre–o instrucțiune, cum să își regleze el microfonul de la calculator. Conexiunea video s–a întrerupt.

   - Am o problemă cu conexiunea la calculator și nu am reușit să o rezolv. La skype deasemenea, nu merge sunetul... Buna seara, Ana. Tu ești aici?

   - Da, sunt aici, însă...nu pot scrie în franceză fără greșeli...mă simt incomod. :)

   - Scrie cum poți, eu te voi înțelege.

   - Bine, încerc :). După ce vor funcționa la calculatorul tău videooul și microfonul, vom comunica mai ușor.

   - Da, cu siguranță. Am o plăcere deosebită să discut cu tine.

   - Și eu la fel. Eu am învățat franceza la școală și la facultate, dar am uitat–o, dacă nu am avut ocazia să vorbesc. Cum se numește orașul tău?

   - Corse.

   - Copilul tău trăiește cu tine?

   - Da, este un băiat și îl cheamă Romi. El este unica mea familie.

   - Voi căuta orașul tău în Google maps după ce terminăm dialogul.

   - Ok, cum ai dormit noaptea?

   - Bine, tu?

   - Nu prea bine

   - De ce?

   - M–a durut capul. Copiii tăi, cum sunt?

   - Cu familiile lor. Realizați în viață.

   - Formidabil. Ce faci tu în acest moment?

   - Dialoghez cu tine!

   - Copiii tăi sunt acasă?

   - Eu locuiesc singură, ei sunt la casele lor. Iata adresa mea de facebook, poți face cunostintă acolo cu familia mea.

   - Ok, îmi va face multă plăcere. Care este genul tău de bărbat preferat? Sau bărbații pe tine nu te interesează?

   - Normal, educat, cu bun simț, cu simțul umorului.......Eu am înțeles corect întrebarea ta?

   - Da, tu ai perfectă dreptate. Și nu ți – a venit ideea să ai un bărbat în viața ta?

   - Da, bineînţeles, îmi doresc, dar e dificil de întîlnit un asemenea bărbat. Sau poate că cerinţele mele sunt prea înalte.

   - Tu ești foarte frumoasă, trebuie să speri.

   - Merci, da, bineînțeles. Și tu ești simpatic.
                        (Continuarea o găsiți aici: http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/11/7-mon-coeur-povestire.html)
Autor: Eleonora.