(28) MON COEUR (poveste adevărată, întâmplată pe net)

CONTINUARE. Episodul precedent îl găsiți aici:
http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2015/03/27-mon-coeur-poveste-adevarata.html
Sau toate episoadele publicate, aici:
http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/10/1-28-mon-coeur-poveste-adevarata.html

28.

   - Bonjour mon amour-buna ziua, dragostea mea!

   - Buna, unde sunteți acum?

   - Acasă, în Franța.

   - Parcă ai zis, ca astăzi plecați în Africa, la Burchina.

   - Mâine dimineață, la prima oră avem bilete la avion. Tu ce faci, cum a mers astăzi ziua ta?

   - Bine. Voi ce faceți?

   - Tot bine, am făcut pregătirile pentru drum.

   - Scrie-mi adresa ta de email. Eu mâine merg la Bucuresti, probabil pe toată săptămâna. Îți scriu adresa mea electronică.

   - Ok, mon amour. Dar, spune-mi, tu ai avut o noapte bună?

   - Da, am dormit foarte bine, de ce mă întrebi?

   - Și ziua a trecut bine la tine?

   - Ți-am scris că da, ce întrebări sunt astea?... Tu ești aici?

   - Da, sunt aici. Și ce faci tu acum, frumoasa mea?

   - Hm, stranie dispoziție și stranii întrebări...dialoghez cu tine! Și, atenție, îți voi scrie niște lucruri foarte importante. Eu m-am tot gândit la ce mi-ai spus tu aseară și am făcut niște concluzii, imediat ți le scriu și le discutăm. Dacă ceva nu îți va conveni, vom căuta soluția, potrivită pentru noi amândoi. 

   - Ok, fără probleme, dar eu nu vreau să mai vorbesc despre asta, mon coeur.

   - Relaxează-te, eu cu totul despre altceva vreau să îți scriu.

   - Da? Sunt atent!

   - Mă bucur, că tu în curând vei veni în România și ne vom întâlni, aștept cu emoții de nerăbdare acest moment. Dar, mon coeur,  consider, că ar fi bine prima dată să vii tu singur, fără Romi. Îți lămuresc de ce.  Eu nu vreau să spun nimănui, că vreau să îmi refac viața, nici copiilor mei. Dacă relația noastră va avea viitor, atunci le voi spune, dar până atunci, vom ști numai noi doi. Din acest motiv, eu  nu te pot invita la mine acasă.

   - Ok, fără probleme, eu sunt de acord cu tine, mon coeur.

   - Merci, mon coeur! Te îmbrățișez și te pup!

   - Da, te înțeleg, mon coeur. 

   - Eu mă gândesc, ar fi bine tu să vii singur la început și să căutăm împreună în București, sau la periferie, să închiriem un mic apartament, sau o casă de vacanță și a doua oară să vii cu Romi.

   - Bine, mon coeur, pentru mine aceasta nu este o problemă. Trebue de căutat un apartament, tu îmi spui prețul și eu îl cumpăr.

  - Tu singur poți căuta prin internet, eu nu am timp să caut. Pe net vei găsi informația și despre prețuri.

   - Mon coeur, trebuie mai întâi de văzut, unde ți-ar plăcea ție mai mult să stăm. Vom căuta împreună. Cu toate că aș prefera tu să găsești locuința, să îmi spui prețul și eu să îți trimit banii să o cumperi.

   - Exlus. Atâta timp, cât nu ne cunoaștem în realitate și suficient de bine, nu aș accepta să primesc bani de la tine, în nici un caz.  Deocamdată noi suntem doi străini, care ne simpatizăm virtual, nimic mai mult!

   - ...Mon coeur tu nu mai zici nimic, de ce taci?.. Ok, vom căuta locuința împreună și o voi cumpăra eu, când vin. Facem așa, cum crezi tu, că e mai bine. Mon coeur, eu sunt de acord cu tine și voi face așa, cum vei dori tu.

   - Merci, mon coeur! :)))))  Să le facem pe toate cu răbdare și bine gândit.

   - Da, eu te înțeleg bine și consider, că ai perfectă dreptate, mon amour. Vom face așa, cum vei zice tu, mon coeur.

   - Merci, mon amour! Cât vom fi plecați de acasă, fiecare în călătoria sa, ne vom scrie mesaje pe e-mail, eu nu voi fi conectată la skype.

   - Da, mon coeur, îți voi trimite multe mesaje.

   - Ok, mon coeur :))))))
           Continuarea o găsiți aici:
http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2015/04/29-mon-coeur-poveste-adevarata.html
Autor: Eleonora.