ÎN LUNA LUI MART

E luna lui mart trecut de jumate,

Nici cald îndeajuns, nici frig pe-nghețate.

Din cerul nostalgic, de azi dimineață,

Cerne mărunt o ploaie cu ceață.

Oprită pe-o clipă, pe aci rătăcită,

Din vocea tăcerii, venind cu ispită,

La geamul Ei brusc se făcu apărută,

Ca o suflare din viața-i trecută.

...O mică viforniță cam deșănțată

Începu dansul puțin degajată;

Cu îndrăzneală exagerată,

Răsfiră în vînt ninsoarea plouată...

Ea, buimăcită, începu să privească

Un fenomen, ce-o făcu să gândească

Că ninge cu ploaie din mană cerească,

Un fel de revoltă pe viața lumească.

Un semn de departe, ce-i amintise

De clipe frumoase, de clipe de vise

Din micul lor cuib, ce cu drag l-au făcut,

Pentru copiii lor - spadă şi scut!

Dar... pe neaşteptate, din necunoscut

Venit-a furtuna năvalnic de crunt!

A distrus cuibul, a dispărut

Cu mana furată, deci, rostul pierdut?..

Ninge, sau plouă?...Cine mai știe: 

Suspin de femeie în toamna-i târzie,

Geamăt de tată în viața-i pustie?..

Ori poate furtuna regretă acea mișelie? 

Cum toate se trec, așa s-au trecut

Și dorul nostalgic de cuibul pierdut,

Și ploaia cu ceaţă de azi dimineață,

Și crunta durere din cealaltă viață.

Soarele-n Cer din nou luminează,

Cu ochii copiilor ne îmbrățișează

În clipe frumoase, în clipe mai grele

Din viața aceasta cu bune și rele!

Autor: Eleonora

18 martie 2015, o dimineaţă cu ploaie şi ceaţă, nincoare măruntă ca nisipul şi un vînt stupid cu o mică, neputincioasă şi obraznică viforniţă.