CONTINUARE. Episodul precedent îl găsiți aici:
http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2015/02/23-mon-coeur-povestire-adevarata.html
Sau, toate episoadele publicate, aici:
http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/10/1-23-mon-coeur-povestire-adevarata.html
24.
- Tu ești atât de frumoasă și bună, cum rar am cunoscut. Sunt copleșit de tine, de când am început să te cunosc. Ești o femeie minunată, plină de gingășie și tandrețe. Ești unica mea speranță, ține-mă lângă tine, am o mare nevoie de tine, mă gândesc foarte mult la tine!
- Merci, mon coeur!
http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2015/02/23-mon-coeur-povestire-adevarata.html
Sau, toate episoadele publicate, aici:
http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/10/1-23-mon-coeur-povestire-adevarata.html
24.
- Tu ești atât de frumoasă și bună, cum rar am cunoscut. Sunt copleșit de tine, de când am început să te cunosc. Ești o femeie minunată, plină de gingășie și tandrețe. Ești unica mea speranță, ține-mă lângă tine, am o mare nevoie de tine, mă gândesc foarte mult la tine!
- Merci, mon coeur!
- Eu sunt mândru pentru toate sentimentele de dragoste, ce le-ai trezit în mine și aștept cu nerăbdare să regăsesc în îmbrățișarea ta, Iubirea mea. Îmi este foarte dor de tine și visez la momentul, când iți voi putea oferi un tandru sărut.
- Merci, mon coeur!
- Vreau să fiu în brațele tale și să îți spun, că nu mai pot suporta să fiu departe de tine. Sunt foarte încântat de faptul, că visele noastre vor deveni reale, iar viața noastră în comun-o mare minune.
- Da, ar fi minunat! Eu, deocamdată, aș fi foarte încântată, dacă tu ți-ai repara calculatorul și toate aceste lucruri mi le-ai fi spus în camera video, să îți văd fața, când vorbești și să îți aud vocea.
- Da, ar fi minunat! Eu, deocamdată, aș fi foarte încântată, dacă tu ți-ai repara calculatorul și toate aceste lucruri mi le-ai fi spus în camera video, să îți văd fața, când vorbești și să îți aud vocea.
- Ok, mon coeur. Voi face asta, voi găsi soluția. Dă-mi te rog voie acum să îți spun, ce simt pentru tine. Ne cătând la distanță, eu sunt înecat, inundat de dragoste pentru tine. Te iubesc și visez să îmi refac viața cu tine și toată ziua mă gândesc la tine. Am necesitatea să fiu în brațele tale, toate gândurile mele și inima mea, sunt ale tale. Viața mea nu înseamnă nimic fără tine. De când ai intrat în viața mea, m-ai făcut să îi descopăr culorile roze și să îmi renasc inima și visurile alături de tine.
- Merci,mon coeur! Va trebui să fim răbdători și perseverenți.
- Merci,mon coeur! Va trebui să fim răbdători și perseverenți.
- Da, bineînțeles.
- Când tu ești la serviciu, cu cine stă Romi acasă?
- Cu o vecină.
- Câți ani are el?
- Cu o vecină.
- Câți ani are el?
- El are 12 ani.
Ana îl mai întrebase pe Jean, câți ani are Romi. Când el i-a scris, că copilul are 12 ani și este în clasa a 3-a, ea făcu concluzia, că Romi are o problemă de sănătate. Fiindcă la 12 ani ar fi fost normal să treacă în clasa a 5-a. Din acel moment, Anei i se strânse inima ghem de mila copilului și hotărî, că îl va îngriji și îl va iubi cu tot dragul, de care este ea capabilă pentru un copil, obijduit de soartă. Nu avea curaj să îl întrebe direct pe Jean, ca să nu îl rănească, dar încerca prin căi ocolite să afle, ce este cu Romi.
Decât să steie copilul cu vecina, se gândea Ana, mai bine va sta ea cu el. Pentru Romi, se hotărî definitiv să accepte propunerea lui Jean și să plece să trăiască cu ei.
Dar, vorba aia, paza bună trece primejdia rea. Nu va pleca așa, cu ochii închiși, pe cuvântul de onoare a lui Jean. A însușit bine lecția aceasta din mariajul precedent. Va trebui mai întâi să clarifice și să negocieze cu el condițiile de trai la el în casă și în țară. Ca să nu se întâmple, în caz de vreun lucru neprevăzut, să rămână pe drumuri și fără sursă de existență, în țară străină.
După părerea ei, cel mai bine ar fi la început să o angajeze Jean ca menajeră la el în casă, de exemplu, pe un termen de un an. Ca să se obișnuiască cu toții în acest răstimp, pentru o viață în comun. Să vadă, dacă realitatea le permite să fie tot atât de fericiți. ca aici pe net, în dialog. Apoi, dacă totul va merge bine, se vor căsători. Iar de nu, va rămâne în continuare să aibă grijă de Romi, ca angajată, fără nici o supărare nici din partea ei, nici din partea lui Jean.
Da, întrebarea aceasta îi rămâne Anei în față și va trebui să mai mediteze asupra ei, apoi o va analiza împreună cu Jean. Acum însă, e prea timpuriu să o abordeze, o va păstra în agendă și o va lansa la timpul potrivit.
Odată clarificând pentru sine acest lucru important, Ana, cu bucuria unui copil, care simte, cum este iubit și răsfățat de cei dragi, continuă să citească cu plăcere mesajele lui Jean, odată ce el o ruga atât de frumos să îi permită să îi spună, ce simte pentru ea. Dialogul cu Jean o face cu adevărat fericită. El așa frumos i se destăinuiește în dragoste! Ca în poveste! De unde scoate atâtea cuvinte frumoase pentru ea?.. Parcă ar fi nu la 50, ci la 20 ani! Nimeni nu îi spusese în viață atâtea cuvinte frumoase! Jean o învăluia în cuvinte de dragoste, atât de necesare și plăcute pentru sufletul ei! Înseamnă că o iubește, altfel nu ar putea scrie așa sincer și frumos. Anei chiar îi era un pic genă, că ea nu are sentimente atât de adânci pentru el, încă nu are. Vigilența o blochează. Are ea un ceas în piept, care o oprește în loc de la avântări înaripate, în cele mai neașteptate și nepotrivite clipe. Și acum ceasul i-a dat de știre, însă fără nici o alertă, să nu se grăbească, să țină cont de tactica micilor pași. Ana, cu o scânteie a gândului, își liniști ceasul din piept și continuă dialogul cu Jean.
Continuarea o găsiți aici:
http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2015/03/25-mon-coeur-poveste-adevarata.html
Autor: Eleonora.
Ana îl mai întrebase pe Jean, câți ani are Romi. Când el i-a scris, că copilul are 12 ani și este în clasa a 3-a, ea făcu concluzia, că Romi are o problemă de sănătate. Fiindcă la 12 ani ar fi fost normal să treacă în clasa a 5-a. Din acel moment, Anei i se strânse inima ghem de mila copilului și hotărî, că îl va îngriji și îl va iubi cu tot dragul, de care este ea capabilă pentru un copil, obijduit de soartă. Nu avea curaj să îl întrebe direct pe Jean, ca să nu îl rănească, dar încerca prin căi ocolite să afle, ce este cu Romi.
Decât să steie copilul cu vecina, se gândea Ana, mai bine va sta ea cu el. Pentru Romi, se hotărî definitiv să accepte propunerea lui Jean și să plece să trăiască cu ei.
Dar, vorba aia, paza bună trece primejdia rea. Nu va pleca așa, cu ochii închiși, pe cuvântul de onoare a lui Jean. A însușit bine lecția aceasta din mariajul precedent. Va trebui mai întâi să clarifice și să negocieze cu el condițiile de trai la el în casă și în țară. Ca să nu se întâmple, în caz de vreun lucru neprevăzut, să rămână pe drumuri și fără sursă de existență, în țară străină.
După părerea ei, cel mai bine ar fi la început să o angajeze Jean ca menajeră la el în casă, de exemplu, pe un termen de un an. Ca să se obișnuiască cu toții în acest răstimp, pentru o viață în comun. Să vadă, dacă realitatea le permite să fie tot atât de fericiți. ca aici pe net, în dialog. Apoi, dacă totul va merge bine, se vor căsători. Iar de nu, va rămâne în continuare să aibă grijă de Romi, ca angajată, fără nici o supărare nici din partea ei, nici din partea lui Jean.
Da, întrebarea aceasta îi rămâne Anei în față și va trebui să mai mediteze asupra ei, apoi o va analiza împreună cu Jean. Acum însă, e prea timpuriu să o abordeze, o va păstra în agendă și o va lansa la timpul potrivit.
Odată clarificând pentru sine acest lucru important, Ana, cu bucuria unui copil, care simte, cum este iubit și răsfățat de cei dragi, continuă să citească cu plăcere mesajele lui Jean, odată ce el o ruga atât de frumos să îi permită să îi spună, ce simte pentru ea. Dialogul cu Jean o face cu adevărat fericită. El așa frumos i se destăinuiește în dragoste! Ca în poveste! De unde scoate atâtea cuvinte frumoase pentru ea?.. Parcă ar fi nu la 50, ci la 20 ani! Nimeni nu îi spusese în viață atâtea cuvinte frumoase! Jean o învăluia în cuvinte de dragoste, atât de necesare și plăcute pentru sufletul ei! Înseamnă că o iubește, altfel nu ar putea scrie așa sincer și frumos. Anei chiar îi era un pic genă, că ea nu are sentimente atât de adânci pentru el, încă nu are. Vigilența o blochează. Are ea un ceas în piept, care o oprește în loc de la avântări înaripate, în cele mai neașteptate și nepotrivite clipe. Și acum ceasul i-a dat de știre, însă fără nici o alertă, să nu se grăbească, să țină cont de tactica micilor pași. Ana, cu o scânteie a gândului, își liniști ceasul din piept și continuă dialogul cu Jean.
Continuarea o găsiți aici:
http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2015/03/25-mon-coeur-poveste-adevarata.html
Autor: Eleonora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu