Rîs cu plîns despre rezolvarea unei situaţii critice pe timp de criză financiară

    Demult-demult,cînd în Basarabia  mai erau la putere românii şi încă nu veniseră ruşii, într-un sat  din apropierea oraşului Cahul, pe un om l-a călcat calul în picioare...pardon, în copite?... Mai în scurt, s-a trezit omul sub copitele calului, dar se vede că era dintre cei norocoşi, fiindcă s-a ales doar cu o traumă neînsemnată -  cu urechea ruptă, se ţinea doar într-o peliţă ca un fir de aţă. A legat omul urechea de cap cu un batic , mai precis femei-sa i-a făcut  această procedură,  au adunat banii ce i-au avut în casă, au înhămat calul cu pricina la căruţă, că numai pe el îl aveau (drept, că stăpînii mergeau alături  de căruţă, ca să nu  obosească animalul ), şi s-au pornit la Galaţi la doctor să î-i coase omului urechea la loc.
Era cale de vre-o 80 km. într-o direcţie, dar pe atunci numai acolo se găseau doctori buni.Au ajuns ei la Galaţi, dar cum era zi de duminică, s-au dus la doctor acasă.
Doctorul i-a primit în bucătărie, a consultat bolnavul şi  i-a spus, că îi coase urechea la loc, dacă poate plăti costul operaţiei. Omul a zis, că, bine, vor plăti, spera să î-i ajungă banii care îi avea. Îl întrebă,  cît costă.

  -  200 lei, - a zis doctorul.

  - 200 lei ???!!! , întrebă  zdrobit bolnavul...el nu avea atîţia bani...

Şi, fulgerător, î-şi zmulse urechea din firul de piele,  care o mai lega de locul ei de "baştină", chemă hotărît pisica de sub masă, îi aruncă urechea, şi fără să mai privească în urmă,  dus a fost omul din casa doctorului. S-au întors acasă , (drept, că drumul înnapoi omul l-a făcut tot pe jos, alături de cal, dar soţia lui a  mers cocoţată în căruţă. Se simţea  femeia prea necăjită după toate cele întîmplate şi soţul a jelit-o, fiindcă era om bun). Aşa şi au trăit ei pînă la adînci bătrîneţe, ani muţi şi fericiţi, cu trei urechi la o singură căsnicie...

Culeasă de la săteni de către Nori.

   P.S. Expresiile moldoveneşti de felul "a mers pe jos", etc. eu le-am folosit intenţionat, fiindcă şi ele fac parte din tezaurul nostru popular şi cel mai bine redau esenţa conţinutului, fiind autentice pentru graiul plaiul meu natal, chiar dacă şi nu prea pot fi  "înghiţite" de  unele persoane ale unor zone din România Mare. De parcă particularitatile graiului basarabean ar fi de o calitate inferioară altor graiuri româneşti cu regionalizme si arhaizme proprii. Aşa că totul e sub control, am scris aşa, cum se vorbeşte la mine acasă, şi mie î-mi place farmecul graiului străbunilor mei, ferice de cei, ce sunt capabili sa il inteleagă şi să il aprecieze . Punct .