Eseu despre proverbul rus " Нет худа без добра",referitor la năravuri şi moravuri.

   Tradus din rusă în română, acest proverb sună astfel: ” Nu este rău fără bine” şi în republica noastră este cunoscut de toată lumea în ambele limbi.

   Eu, de Anul Nou fiind la Chişinău,în centrul oraşului,vizavi de magazinul ”Lumea copiilor”, am văzut un lucru exepţional de frumos, util şi demn de dezvoltat în toată republica. Iar cînd i-am auzit legenda ”facerii” lui, am exlamat anume  conţinutul acestui proverb:”Nu este rău fără să fie şi bine!”

   Cred că v-am intrigat suficient, dragi cititori, ca să vă spun acum, că este vorba despre...
panoul memorial cu istoricul denumirii străzii centrale a capitalei, înainte de denumirea ei actuală de Ştefan cel Mare şi Sfînt. Este instalată pe edificiul de la colţul străzilor Puşchin şi a bulevardului Ştefan cel Mare şi Sfînt. Mulţi dintre dumneavoastră cred că va-ţi bucurat ca şi mine, cînd la-ti văzut şi citit. 

   Legenda, dacă e adevarată anume aceasta pe care am auzit-o eu, ar fi că Cineva din Guvernul republicii(nu ştiu cine anume şi nici nu contează), a  vrut să dovedească la alt-Cineva din Primăria Chişinăului ( tot nu am reţinut cine anume, dar nu contează în cazul dat), că cunoaşte mai bine istoria redenumirilor străzilor din oraş şi drept dovadă a făcut acest panou  al străzii centrale  şi l-a instalat la locul cel mai potrivit pentru a fi vizualizat de către adversar. 
   Perfect!!!  Era şi mai perfect, dacă denumirea străzii cu cronologia anilor se incepea nu din secolul 19, ci de la infiinţarea oraşului, de la prima denumire a străzii. Dar de ce nu a continuat dovada cunostinţelor domniei sale şi la alte străzi? Şi mi-a mai venit un gand năstruşnic, că ar fi bine ca aceşti doi demnitari de stat să fie permanent  intr-o asemenea tangenţă intelectuală, dacă conlucrarea lor ( sau ne conlucrarea), generează asemenea lucruri folositoare pentru societate. 
   Instalarea panourilor cu indicaţia  istoricului redenumirii tuturor străzilor din capitală şi din toate oraşele republicii cred eu că ar ridica reitingul guvernului nostru în faţa întregului continent. Fie şi doar cîteva exemplare la o stradă, căci restul se transmite de către concetăţeni prin versiune orală. Fiindcă în condiţiile  istorice, reflectate drept consecinţa aşezării geografice a pătimitei noastre tărişoare, situaţia obligă pur şi simplu afişarea istoricului redenumirii străzilor, al tuturor edificiilor redenumite  şi chiar şi a unor localităţi.

   Fiecare generaţie a memorat ce era pe timpul său şi, tot schimbîndu-se denumirile ca puterea în cunoscutul film rus ” Nunta de la Malinovca”,noi, generaţiile mai ”vechi”, nu mai ştim cîte odată pe ce stradă ne aflăm.

   Dacă consideră cineva ca trebue să schimbe sau să redenumească ceva, -  ok, să schimbe, dar nu prin sărăcirea istoricului evenimentului, ci prin  imbogaţirea lui. Pe colţul oricărui edificiu, unde se amplaseazaă indicaţia străzii, sau alte denumiri schimbate de mai multe sau de nenumărate ori , este destul loc şi pentru indicaţia  denumiriilor anterioare, ca să ştim unde ne aflăm, să nu ne rătăcim pe propria stradă, in propriul oraş, în propria capitală, în propria ţară.

   Fiind în activitatea muncii, eu personal de multe ori străbăteam străzile lăturalnice ale oraşuli cu mult mai mult timp, decat ar fi fost normal, ca să găsesc bunul imobil solicitat, sau strada, fiindcă locuitorii străzilor, mai ales vîrstnicii, nu ştiau pur şi simplu denumirea nouă a străzii pe care trăiau, ei o ştiau pe ce anterioară. Iar tăbliţele cu indicaţia străzii în genere, sau erau la distanţă mare una de alta, sau mai şi lipseau.

   Parcă aud replica, că pentru acest lucru sunt necesari bani, pe care republica nu îi are. Da, sunt de acord, acum nu avem nici bani pentru asemenea accesorii, nici pioneri, nici timuroviști,nici comsomoliști, care executau ce li se indica şi fără plată ,din datorie, sau din frică. Şi, bine sau rău, totuşi făceau ceva... Dar oameni culţi, funcţionari, pedagogi, copii în şcoli, în licee, etc. noi avem? Sentimente de patriotizm în inimile trăitorilor republicii noastre , indiferent de culoarea pielii, inimii, constiinţei mai sunt?

   Atunci de ce nu sunt folosite şi înmulţite aceste sentimente patriotice?...Este unul dintre puţinele lucruri, care se poate face fără bani, şi fără prea mare efort, cu plăcere şi mîndrie pentru ţară. Şi ar fi util tuturor generaţiilor şi turiştilor. Dacă li s-ar propune copiilor la cercul de istoria plaiului în şcoli, sau mai ştiu eu la ce alte întruniri să contribue la acest capitol, sunt sigură, că copiii vor executa  lucrul cu mîndrie şi plăcere, iar de la domnii maturi se va cere doar dirijarea acestui proces.

Autor: Eleonora

Opţiuni imagini: arhiva personală.