Reculegere

Din adâncuri zbuciumate

Mai visez să te aduc.

Nu prin plâns,

Prin pocăinţă

Mai visez sa te seduc.

Plânsul, stare trecătoare

Nu are credinţă,

Pe când suflete curate

Să arunci în hău bezmetic

E cu neputinţă.

Intră-n gându-mi,

Lasă-mi loc în gândirea ta,

Să ajungem din doi-unu,

Să refacem împreună 

Clipa, ce nu ne-o putem ierta.

Când de chinul dezbinării

În sfârşit ne vom lipsi,
Vom simţi cu uşurinţă
Că viaţa e frumoasă
Şi din plin o vom trăi. 

Sufletele noastre pure

Rostul îşi vor regăsi,
La Lumina cea Divină

Strălucind şi împăcate

Poate se vor linişti.

Din adâncuri zbuciumate 

Mai visez să mă aduci,

Nu prin ură, 

Prin iertare
Mai visez să mă seduci.