..Aceste bijuterii ale artei populare ajung acum sa fie înlocuite cu altele similare, tot frumoase,dar confecţionate industrial. Interesant este faptul, că cu mai mult de două decenii in urmă lucrările româncelor ajunseseră să fie cumpărate şi răspîndite prin toate ţările europene prin intermediul micului trafic. Cauza era faptul,că varietatea produselor alimentare, banii şi necesităţile oamenilor de rînd erau limitate de legile sistemului şi ce era autentic, aia se mînca şi se îmbrăca. Dar, copii doreau" Coca-cola", " Pepsi-cola", băuturi dorite, însă o raritate pe atunci la ei acasa. Tinerii, vîrstnicii, bătrînii- toţi rîvneau la ceva din afara tării. Şi cum să nu găsească românul, dacă e român, rezolvarea ? Aşa,cum româncele toate iernile şi toată clipa liberă şi-o petreceau confecţionînd tot felul de bijuterii croşetate , tricotate, ţesute,macrame,etc., au ajuns să înţeleagă repede, că aceste lucrări minunate pot fi echivalentul banului în comerţul cu ţările europene ...Nu pot şti despre alte zone cum se comercializau mileuri pe Coca-cola, dar în zona Banatului ştiu, că mi-au povestit doamnele, pe atunci tinere, care au participat în acest mod la răspîndirea artei populare româneşti în toată lumea. Pentru bănăţeni a fost uşor, deoarece alături era Republica Federativă Iugoslavia , tot din sistemul socialist, dar deschisă pentru relaţii cu toate ţările. Deci, prin micul trafic ornamentele manuale ajungeau pe pieţele Serbiei vecine , atunci parte componentă a Iugoslaviei şi, de acolo, mai departe. Iată aşa româncele cu lucrul lor de mîna au ţinut piept şi la piaţa europeană, şi la amenajarea prorpiilor locuinţe, şi ca zestre la copii au mai lăsat în urma lor asemenea lucruri frumoase...Oare cîte clipe de odihnă pe noapte să le fi rămas bunelor noastre măicuţe după atîta muncă în timpul, în care ar fi trebuit şi ele sa se odihnească?...Dar, dacă au venit tehnologii noi, vremuri noi şi gusturi noi odată cu noua generaţie, au ajuns lucrările manuale sa fie aruncate de către urmaşi la gunoi... Aici cred că spiritul gospodăresc românesc a suferit eşec...poate că se salvau, dacă erau duse toate cu micul trafic la pieţele sîrbeşti? Dar, dacă ar mai fi o situaţie similară acum, ce ar putea propune frumoasele şi distinsele noastre doamne tinere ca echivalent al banului de criză?...Eu consider că mamele au lăsat sămînţa talentului artei populare şi dibăcia mîinilor de aur încolţită în fiecare inimă de fiică din generaţie în generaţie. Aşa că e minunat dacă acum cineva mai are asemenea pasiuni de a le colecţiona şi le putem admira.(autor: Nori)
Va oferim spre apreciere si utilizare multe lucruri de suflet (în limba română, inclusiv şi în grai moldovenesc, şi în limba rusă).
22 noiembrie 2011
Eseu DESPRE MACRAME ŞI NU NUMAI...
Labels:
Povestiri
...Viaţa mea! Am devenit eu mai solidă oare?
La tine, ca o fetişcană,mai învăţ...
Salut, Societate de splendoare,
Salut,varietate de societăţi!
Va sunt recunoscătoare pentru comentarii şi aprecieri! Nu uitați să indicați adresa blogului meu, când publicați postările mele.
...Жизнь моя! Стала солидней я разве?
У тебя, как девчонка учусь...
Здравствуй, Общество разнообразий,
Здравствуй, разнообразие чувств!
Благодарю вас за оценки и комментарии. Разрешаю перепост моих работ только с ссылкой на мой блог.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dragă Nori, ai mâini de aur. Felicitări. Si eu lucrez macramee, adevăratul macramee adică mă refer la arta sforilor înodate.Nu cred însă că aş putea face ceea ce faci tu.Delia Stăniloiu
RăspundețiȘtergere