(4)Povestire „LA SFAT.” (CONTINUARE)

   1. La sfat cu mine însumi.  (CONTINUARE, paragraful precedent îl găsiți aici: http://eleonoramoldovan.blogspot.de/2014/09/3povestire-la-sfat-continuare.html

    1.3-2 Gînduri, gînduri...

    ...Stau la sfat cu mine însumi.  Sunt singură în casă și tot odată, nu sunt singură. Sunt cu Doamne-Doamne în inimă.
    Cît am lucrat, tot m-am plîns, că nu am timp pentru mine, că nu am linişte, că, oricît aș cîştiga, nu ajung banii, că nu mai vine pensia ceia odată... Iată, că a venit. Acum ajung de toate. Atunci, cînd ambiţiile nu mi-o iau razna. Dar m-am învățat să le stăpânesc. E mare lucru, să îţi poţi urmări mersul gîndurilor. Te gîndești de bine despre toate, căci, la lipsa de grija de zi cu zi, cu copii culți și educaţi, gata să îţi sară în ajutor în orice clipa al unui „of” al tău, ce se poate întîmpla cu tine?- Adică cu mine, eu pe mine mă întreb.
   - De ce mai eşti uneori agitată, unde te grăbești? Cine sau ce te mai mână acum din urmă?..
    Aaa...... nu te poţi obişnui cu atâta libertate, vrei iar în condiţiile, pe care uneori le numeai coşmar de lucru? Dar ce să facă tinerele familii, care au copii de crescut? Vrei să le ocupi locul? Tu, de bine de rău, ai o pensie, dar dacă o mămică tânără, cu copii mici, aşteaptă să se elibereze un loc de muncă și în acest răstimp nu are cu ce hrăni copiii? Nu e adevărat că nu îţi pasă, tu încă mai ții minte, cum odată la locul de muncă te-a tot ros o baborniță, căreia nu îi păsa nici de tine, nici de copiii tăi și ai suferit atunci... Nu prea mult, căci a avut grijă Providența să îţi scoată înainte un serviciu mai avantajos. Dar mulţi ani la rînd înghițeai în sec, când îţi aminteai de nedreptatea acelei pensionare, care otrăvea totul în jurul ei.
   ...Gata, m-am dojenit puţin și parcă mă simt mai bine. Mamă-mamă, au crescut copii, și -au luat zborul din cuib, dar tu de dojenit nu te mai laşi! 
    Asta lăsăm noi în jurul nostru: lumină, sau întuneric. Mai bine să lăsăm lumină, ca să ne poată vedea bunul Dumnezeu, când vom avea nevoie să îl strigăm la ajutor.

   ...Mare belea mai sunt și gîndurile astea nocive, roiesc în jurul tău, gata de atac. Și dacă nu eşti atentă te invadează, te doboară, îți umplu imaginația cu scene de coşmar. Trebuie să le dai imediat riposta cuvenită. Afară din mintea mea gînduri rele, eu văd că voi aveţi intenţia să îmi purtați de grijă dar mersi, mă simt perfect fără voi!
    Nu degeaba există o rugăciune a copiilor: „ Doamne, păzește-mă de gândurile rele ale mamei mele!”.  Cu gânduri frumoase și bune, ne facem copiii mai fericiţi și mai grijulii, chiar dacă sunt departe de noi. Îi ajutăm să revină la noi.

  ...Deapăn gândul mai departe, în ghemul nesfîrşit ai vieţii. Am timp. Este și aceasta o ocupaţie utilă pentru minte și suflet. Și e pe gratis.

Autor: Eleonora.
septembrie, 2014.                                        (Va urma)
P.S. Continuarea o găsiți aici: http://eleonoramoldovan.blogspot.de/2014/09/5povestire-la-sfat-continuare.html