Mănăstirea SFÂNTA TREIME din Cahul (de la lacul „Babco”)

Povestire cu imagini și cu filmulețe 

       Mănăstirea SFÎNTA TREIME  este așezată într - un loc pitoresc la marginea oraşului Cahul, în apropierea satului Cotihana, pe moșiasatului Roșu( în inelul Cahul - Focșa - Roșu - Cotihana).

    După ieşirea din URSS, ca peste tot în țară, bunurile imobile ale       fostei întreprinderi, pe teritoriul căreia se află acum mănăstirea, au     fost împărţite, privatizate,demolate, devastate... Rămăsese doar un beci ruinat.

    Beciul e astfel așezat,că intrarea lui este la nivelul pămîntului,  iar punctul cel mai înalt al semicercului acoperișului se află tot la nivelul pămîntului, dar în vîrful dealului, în care este săpat.  Ca un fel de început de peșteră, care  devenise adăpost de ploaie și loc de joacă pentru copii. Un loc destul de dosit si nefavorabil pentru asemenea distracție. Deoarece ne făcea nouă, mamelor tinere de atunci, o gijă în plus pentru copiii noștri mici, cărora le plăcea să se joace acolo.

  Îmi amintesc cum odată, venită acasă de la serviciu, nu îl găsii pe fiul mai mic, iar afară ploua, de parcă turna cu găleata. Era timpul dinaintea telefoanelor mobile și eu mă uitam disperată de la balcon înspre izvorul din partea satului Cotihana, încercînd să văd în zare un chip de copil, care aleargă prin ploaie spre casă. Însă zadarnic. Abia peste cîteva ore văzui , că pe cărarea dinspre izvor vin spre oraș o droaie de copii gălăgioşi. Încă mai ploua și ziua era mohorîtă. Dar cînd l-am zărit printre ei și pe fiul meu, pînă acum îmi amintesc senzaţia, că afară s - a luminat brusc și nici ploaia nu mai părea atît de nemiloasă. I - am întrebat, unde au fost, cînd ploua tare și mi - a spus, că s -au adăpostit în beciul de la Babco. Au făcut foc, au copt nişte verzături și au povestit istorioare hazlii.

   Cîţiva ani mai tîrziu am auzit, că în acel beci s - a deschis o biserică,care părea să fie începutul înfiripării unei mănăstiri, cu un fericit călugăr aciuat acolo. Ma bucurat nespus de mult această noutate, fiindcă frumusețea locului  tînjea pur și simplu după un asemenea obiect de cult. 

   Părintele  ieromonah Nicanor, sau părintele Nicolae, cum îl numesc enoriașii, a depus mult efort și suflet, ca mănăstirea să se dezvolte.  Este cazul, cînd se spune, că omul sfințește locul. Prin harul și bunăvoinţa Domnului, desigur. 

   Nu fusesem o perioadă pe acolo și acum am rămas plăcut impresionată văzînd, că beciul se reconstruește într - o biserică frumoasă și se amenajează foarte drăguţ teritoriul mănăstirii. Iar vara, datorită stăruinței părintelui și al ajutorilor săi, curtea mănăstirii se transformă într - un colțișor de rai pe malul lacului din preajmă,numit de către localnici Babco.

  Era timp frumos, dar geros în duminica aceasta și  am văzut, că în timpul slujbei mîinile părintelui Nicanor, ridicate spre cer în rugăciune, erau înghețate de frig.  Îmi înghețase și mie picioarele și cred că nu numai mie, dar nimeni nu a plecat  acasă pînă la terminarea Sfintei Liturghii, fiindcă a fost o atmosferă hrănitore de suflet și toată lumea simțea acest lucru. 

    Mi -a plăcut mult cum la slujbă participă toţi enoriașii cu binecuvîntarea și încurajarea părintelui stareț. Toată biserica slăvește pe Domnul. Toţi cîntă  slăvirile. Iar Tatăl Nostru și Crezul se cîntă pe unele din cele mai vechi și mai frumoase melodii, pe care le cîntau și străbunii noștri.  Și eu am cîntat acum la slujbă. La început credeam, că nu o să mă încadrez în cor, însă melodia și cuvintele curgeau atît de limpede, de parcă fiecare enoriaș ar avea rezervat locul vocii sale în glasul comun al rugăciunii.    Aceasta se intîmplă atunci, când sufletul este  deschis pentru dialog cu Duhul Sfînt.

    Cînd vezi, cu cîtă rîvnă și credință în bunul Dumnezeu slujește Liturghia părintele Nicanor, te molipsești, începi să înțelegi, că rugăciunea e adevărată și în această bisericuță, improvizată cîndva într - un simplu beci cu început de peșteră, există Sfîntul Duh,care adună pe toți enoriașii, atît de diferiți, întru - n singur glas de rugăciune, înălțat spre Cer, către Tatăl Ceresc. 

   

Autor: Eleonora
Sursa imagini și filmele: arhiva personală Nori.
P.S. Stimați cititori, vă rog să lăsați răspuns despre reacția dv. la  postare. Dacă vă pare interesant și util subiectul, voi continua să vă socializez cu activitatea acestui sfînt lăcaș.