Sărut sufletul tău prin spaţiu,
Prin mii de kilometri,
Iar tu mă simți fericit în brațe,
Încrezut, că nu mă vei pierde...
Sărut duios, din depărtare ,
Trimis pe a Gingăşiei răsuflare!
O clipă doar...şi simt că mă topesc...
De dragul tău, iubite,
Îmi place să trăiesc!
Simt, cum iubirea-i o minune,
Şi iarăş sufletu - ţi sărut...
Cu dragoste, cu multă pasiune...
Ca un copil, iubitul meu, mă bucur mult
De sentimentul, ce-ai trezit în mine.
Cu pătimaşul meu sărut
Subscriu "absenţă" pe trecut.
Ne privim, ne zîmbim, iar sărut
Sufletul tău, iubite, cu sufletul meu,
Prin spaţiu, nevăzut, dar plăcut...
(Autor:Eleonora)
SĂRUT SUFLETUL TĂU (varianta nostalgică)
Sărut sufletul tău prin spaţiu,
Prin mii de kilometri...
Ştiu că sărutul e-n zadar,
Şi că distanţa îl va pierde...
Sărut duios, din depărtare ,
Trimis pe - a Gingăşiei răsuflare!
O clipă doar...şi simt că mă topesc...
De dragul tău, iubite,
Îmi place să trăiesc!
Ştiu că iubirea-i o minune,
Şi iarăş sufletu - ţi sărut
Cu dragoste , cu multă pasiune...
Ca un copil, iubitul meu, mă bucur mult
De sentimentul, ce-ai trezit în mine.
Ah, cu pătimaşul meu sărut,
Să nu deschid o rană din trecut!
Şi totuşi iubite, eu mai sărut
Sufletul tău, cu sufletul meu durut.
Целую… душу, сквозь пространство, Сквозь сотни километров... Я понимаю, все напрасно, И стану, просто, ветром.. .Целую… нежно, не касаясь, Пишу, дыханьем… чувства! Еще, лишь миг и я… растаю... И знаю, что безумство... Я знаю, но опять… целую, Так трепетно, так нежно... И как дитя, порой, ликую, От чувства, что безбрежно !Но, только б связи, не разрушить, Вот этим поцелуем... Но, все равно, целую… душу, Твою, очень, родную! Целую, боль, превозмогая, Чтоб залечить ожоги... Как безрассудна… понимаю… Не смейся, ради, Бога.. .Целую… нежно, обнимая ,Ну, а сама… смущаюсь.. .Я, будто… нежность выдыхаю, Как объяснить – не знаю.. .Целую… сердцем… твое сердце, Душу… душой… целую... Позволь, своей душе… согреться.. .Лишь… не суди... Целую!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu