COLIND ( autor- Dorina Enuică)

Când lacrimi curg pe nevăzute      

Şi fulgii cad pe-obrazul trist,

Aminteşe-ţi că la noapte

pentru noi se naşte Crist.     

Când sufletul se simte singur               

Şi bezna-l împresoară mut,         

Nu uita că pentru acestea

Salvatorul s-a născut.

Ridică-te şi lasă-n trup

Să intre dragoste şi pace

Eşti izbăvit ca prin minune

Că EL numai minuni va face.

O creangă din măslinul verde

Şi-un leru-i ler să-i pui în drum

Şi pentru toate creştineşte

Să crezi în ziua de Crăciun!

  UN OM ÎNTRE OAMENI ŞI UN SUFLET  CA O STRUNĂ DE VIOARĂ!     
   Astfel a-ş spune, dacă mi s-ar cere  o definiţie despre  femeia, care se numeşte Dorina Enuică.Am cunoscut-o fără să ştiu cine este, ca pe o prietenă de familie,originară din Greoni, Caras-Severin,zona Banatului, atît.. Prima impresie  a fost, că e o doamnă deosebită, cu un suflet mare şi maniere alese, cu care  este interesant să discuţi pe diferite teme. M-a impresionat foarte mult şi faptul, că are patru copii, doi  mari , parcă prea maturi pentru aparenţa ei prea tînără şi alţi doi copii,parcă prea mici pentru o femeie  chiar şi tînără,dar atît de bine calculată.Diferenţa dintre aceste două rînduri de copii este  în jurul a 20 de  ani. Dacă nu mi-ar fi spus Dorina, că aceşti doi copii drăgălaşi, fata pînă la 8 ani şi băieţelul pînă la 2 anişori, sunt copii din familii vulnerabile, rămaşi fără grija părinţilor şi pe care ea cu soţul îi cresc şi îi educă, nu m-aş fi gîndit nici odată, că nu sunt copiii lor.Atît de mare le-am văzut grija şi responsabilitatea pentru ei.Vorba românului, "Jos  pălăria!"

   Dar  şi  mai impresionată de felul ei de a fi am rămas în ziua, cînd , venind în ospeţie (cu soţul şi aceşti doi copii drăgălaşi desigur, ei patru întotdeauna sunt ne despărţiţi), mi-a dăruit o carte cu versuri, spunîndu-mi că ea este autorul.

   Eu iubesc versurile bune, şi am citit această carte "pe nerăsuflate".Mi-a spus,că are mai multe publicaţii (printre care şi romanul "O soarta fără milă")

si că alte cîteva romane aşteaptă lumina tiparului ( printre care  " Mesteacănul blestemat", si "Căsnicie pe aripi de oţel").

    Atunci am văzut aievea, cît de mult îl poate înaltă pe om o modestie nobilă!

Şi încă multe lucruri frumoase am mai aflat eu despre scriitoarea si prozatoarea Dorina Enuică , dar tot aşa, ca despre ceva obişnuit,din vorbă în vorbă, prin  savurarea plăcerii de a discuta cu ea.

   Ca semn de respect şi admiraţie pentru această artistă a cuvîntului, am postat  aici de  Crăciun acest frumos Colind. Şi vă mai ofer spre apreciere, dragi vizitatori şi cititori, una din poeziile ei, care mie î-mi place mult.

(autor-NORI)                                
                                                                 AI TRECUT   (autor- Dorina Enuică)

Învăluiţi în vraja dulcilor păcate

Când liniştea destramă ne’nţelesul,
Misterul vieţii se propagă-n toate
Iar în iubire ne dispare versul.


Am fost cenuşa ce-o’mprăştie marea
Dar, valurile-ncet m-au adunat,
Ţi-au auzit dorinţa şi chemarea
Şi pentru tine-atunci am înviat.


Pe pajişti arse astăzi ca hoinar
Îmi număr lent aducerile’aminte
Şi caut lumina de peste hotar
Şi şoaptele frumoaselor cuvinte.


Sunt un întreg şi sunt atât de vie
Am vise şi speranţe, dar atât,
Dar tu, precum un puf de păpădie,
M-ai mângâiat, ai fost şi te-ai trecut.

  

sursa:arhiva personala NORI