Continuare. Episodul precedent este aici:
36.
Sau, toate episoadele publicate sunt aici:
http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/10/1-35-mon-coeur-poveste-adevarata.html
Ziua
19.
Ana se îndrăgosti de Jean. Iar ea, dacă făcea un lucru, îl făcea din toată inima, fără rezerve. Trăia un vis frumos, cu sentimente de fetișcană. Numai oglinda mare și necruțătoare din hol o făcea să revină din cînd în cînd la realitate. Da, la exterior era departe de acea fetișcană, care i se renăscuse în adâncul sufletului și acum îi domina viața. Însă fericită și îndrăgostită, arăta atît de superb, că se oprea brusc din cînd în cînd în fața oglinzii să se admire. Cu Jean adormea în gînd seara, cu el se trezea în gînd dimineața. Cu el rezolva la serviciu toate întrebările apărute și, cu un deosebit succes! Toată ziua se gîndea la el. Ana se bucura de minunea, pe care a făcut-o Dumnezeu, cînd a creat omul: să uite de tot, absolut de toți și de tot, ce a fost în viața ei înainte de Jean. Nu mai exista nimeni și nimic, terenul era gol și parcă anume pregătit pentru iubirea ei mare și frumoasă din prezent. Comunicarea lor conținea atâta afecțiune sinceră, că ar fi ajuns pentru un oraș întreg de nefericiți. Dar, în iubire există numai doi: el și ea. Și ei se scăldau la nesfârșit în dragoste adevărată prin niște mesaje banale într-un dialog virtual în așa măsură, cum, luați la un loc, milioane de bărbați și femei, trăitori împreună, nu sunt în stare să o trăiască în realitate, aflându-se zi de zi cot la cot și împărțind împreună patul și lingura.
În mesajele lui Jean, Ana găsea atîta sinceritate și atîta dragoste, cît nu avusese de la toți bărbații reali și virtuali, trecători prin viața ei pînă la cunoștința cu el. După ce terminau dialogul, care de obicei îi aduna lîngă monitor seara, Ana îl mai citea încă odată , ca să nu îi scape nimic din ce și-au scris. Și din nou, cu aceiaşi plăcere, savura atmosfera de dragoste sinceră, ce domina între ei. Jean îi scria la nesfârșit, cît de mult o iubește și cum nu mai poate trăi fără ea, cît de mult o dorește și cum așteaptă cu nerăbdare clipa întâlnirii lor. Îi scria, că ne cătând la toate cuvintele lui frumoase, ea merită mai mult și el pur și simplu nu le găsește pe cele potrivite. Ana radia de fericire și îi răspundea reciproc. În astă seară îi veni în gînd, că Jean a uitat să îi trimită o poză cu fiul său, cum i-a promis cîteva zile în urmă. Probabil, copilul a făcut deja poze în acest oraș african Waga, unde se află ei acum. Interesant, cum o fi pe acolo?...
- Jean, dă-mi te rog o adresă de internet, să deschid și să văd orașul, în care ești tu cu Romi. Trimite-mi și niște poze cu voi doi și cu peisaje din oraș.
- Bine, Mon coeur, iți voi trimite, dar nu acum, fiindcă sunt prea obosit și mă doare și capul. Sper că tu mă înțelegi.
- Ok, atunci rămâne pe mîine această dorință a mea. Dacă erai lîngă mine, poate nu te durea acum capul. Iți voi transmite energie tămăduitoare la distanță, să te faci bine.
- Merci, Mon coeur, cea mai bună energie pentru mine este apariția ta în viața mea.
- Merci... :):):):)...
(Va urma)
Autor: Eleonora.
Ana se îndrăgosti de Jean. Iar ea, dacă făcea un lucru, îl făcea din toată inima, fără rezerve. Trăia un vis frumos, cu sentimente de fetișcană. Numai oglinda mare și necruțătoare din hol o făcea să revină din cînd în cînd la realitate. Da, la exterior era departe de acea fetișcană, care i se renăscuse în adâncul sufletului și acum îi domina viața. Însă fericită și îndrăgostită, arăta atît de superb, că se oprea brusc din cînd în cînd în fața oglinzii să se admire. Cu Jean adormea în gînd seara, cu el se trezea în gînd dimineața. Cu el rezolva la serviciu toate întrebările apărute și, cu un deosebit succes! Toată ziua se gîndea la el. Ana se bucura de minunea, pe care a făcut-o Dumnezeu, cînd a creat omul: să uite de tot, absolut de toți și de tot, ce a fost în viața ei înainte de Jean. Nu mai exista nimeni și nimic, terenul era gol și parcă anume pregătit pentru iubirea ei mare și frumoasă din prezent. Comunicarea lor conținea atâta afecțiune sinceră, că ar fi ajuns pentru un oraș întreg de nefericiți. Dar, în iubire există numai doi: el și ea. Și ei se scăldau la nesfârșit în dragoste adevărată prin niște mesaje banale într-un dialog virtual în așa măsură, cum, luați la un loc, milioane de bărbați și femei, trăitori împreună, nu sunt în stare să o trăiască în realitate, aflându-se zi de zi cot la cot și împărțind împreună patul și lingura.
În mesajele lui Jean, Ana găsea atîta sinceritate și atîta dragoste, cît nu avusese de la toți bărbații reali și virtuali, trecători prin viața ei pînă la cunoștința cu el. După ce terminau dialogul, care de obicei îi aduna lîngă monitor seara, Ana îl mai citea încă odată , ca să nu îi scape nimic din ce și-au scris. Și din nou, cu aceiaşi plăcere, savura atmosfera de dragoste sinceră, ce domina între ei. Jean îi scria la nesfârșit, cît de mult o iubește și cum nu mai poate trăi fără ea, cît de mult o dorește și cum așteaptă cu nerăbdare clipa întâlnirii lor. Îi scria, că ne cătând la toate cuvintele lui frumoase, ea merită mai mult și el pur și simplu nu le găsește pe cele potrivite. Ana radia de fericire și îi răspundea reciproc. În astă seară îi veni în gînd, că Jean a uitat să îi trimită o poză cu fiul său, cum i-a promis cîteva zile în urmă. Probabil, copilul a făcut deja poze în acest oraș african Waga, unde se află ei acum. Interesant, cum o fi pe acolo?...
- Jean, dă-mi te rog o adresă de internet, să deschid și să văd orașul, în care ești tu cu Romi. Trimite-mi și niște poze cu voi doi și cu peisaje din oraș.
- Bine, Mon coeur, iți voi trimite, dar nu acum, fiindcă sunt prea obosit și mă doare și capul. Sper că tu mă înțelegi.
- Ok, atunci rămâne pe mîine această dorință a mea. Dacă erai lîngă mine, poate nu te durea acum capul. Iți voi transmite energie tămăduitoare la distanță, să te faci bine.
- Merci, Mon coeur, cea mai bună energie pentru mine este apariția ta în viața mea.
- Merci... :):):):)...
(Va urma)
Autor: Eleonora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu