30 mai 2015

(34) MON COEUR (poveste adevărată, întâmplată pe net)

Continuare. Episodul precedent este aici:
34.
   - Ana, tu ce faci acum?
    - Ți-am scris mesaj, iată-l:  Jean, tu mi-ai scris, că ai făcut multe greșeli în viață. Noi toți facem greșeli. Dar tu nu ți-ai abandonat copilul și ai grijă de el. Pentru aceasta, Dumnezeu va avea bună grijă de tine.
   Eu scriu încet, cu ajutorul translatorului. Merci pentru răbdarea ta de a-mi aștepta mesajul. Altfel, nu ai înțelege, ce vreau să îți spun. 
   - Da, te înțeleg foarte bine și tu ai dreptate, Ana. Eu trebuie să trăiesc pentru tineMon coeur, și pentru fiul meu.
   - Pentru noi și pentru viitoarea noastră familie mare și unită. Tu ai pentru cine trăi și pentru ce te bucura de viață, mon coeur. Stranie întorsătură a dialogului nostru! Această întrebare nici nu își are locul și rostul aici, ce dispoziție neînțeleasă ai tu acum?..
   - Sunt atât de fericit, că nici nu știu ce să îți mai spun, Mon ange.
    - Să vorbim despre orice, pe orice temă. Principalul este comunicarea. În ce constă lucrul tău în Africa, cu ce te ocupi, ce faci?
  - Ai dreptate, vorbim despre orice. Eu sunt aici pentru a proiecta planuri de clădiri, pe care mi le cere Clientul. Tu ai înțeles?
   - Așa și așa. Sora mea este arhitect. Ea ar fi înțeles mai bine.
  - Ok, cherie. Înseamnă că sora ta are acelaș lucru, ca și mine. Și tu ce faci, ce ai realizat în viața ta?
   - Nimic deosebit, în afară de copii. Am un serviciu, care îmi permite să trăiesc decent.
   - Foarte bine, Ana. Îmi plac realizările tale.
   - Ce face Romi acum?
   - Privește televizorul. Lasă-mă să îți spun ceva. Eu știu, că tu nu mă vei crede, dar eu îmi petrec tot timpul,  gândindu-mă la tine, Mon coeur.  Mă întreb, când voi fi alături de tine, ca să te privesc drept în ochi și să te îmbrățișez?
   - Va veni timpul, mon coeur.
   - Ana, aș vrea să știi bine un lucru: eu te iubesc din toată inima mea. Sunt foarte serios. Eu am atâtea să îți spun, că mă tem să nu crezi, că eu sunt un Victor Hugor.
   - Victor Hugo?  Am citit operele lui... nu înțeleg, ce vrei să îmi spui...
   - Acesta este un om, care întotdeauna are pe vârful limbii cuvinte frumoase. Nu este scriitorul, despre care ai scris tu.
   - Nu am auzit despre acest Victor Hugor, dar tu cu siguranță nu ești el! Tu ești drăguțul meu prieten Jean, da?
   - Da, merci, Mon coeur, cuvintele tale scumpe mi-au intrat direct în inimă.
   - Puțină răbdare, Jean și ne vom întâlni.
   - Cel mai greu lucru pentru noi este de a ne iubi la distanță, trăind atâtea zile de adevărată dragoste, reconcilierea fiind doar internetul...Și asta în fiecare zi, fără să ne vedem personal. Este foarte dur, dar noi ne asumăm. Noi vom depune tot efortul posibil, ca să ne simțim minunat.
   - Hm...Jean, tu ai uitat deja, că internetul ne-a cunoscut? Și de ce ar trebui să depunem efort, ca să ne simțim minunat? Nu te prea înțeleg... Când depui efort, minunea dispare, e bine atunci, când toate lucrurile curg liber, ca apa din izvor. Poate că eu nu am tradus corect mesajul tău, imediat îl chem pe google translator în ajutor! :))) 
   - Ana, cele mai fericite zile comune rămân să intre în curând în viața noastră. De fapt, aceste zile se deapănă fericite din momentul, când noi ne-am cunoscut aici în internet. Apoi vor urma altele, mai speciale, când ne vom întâlni, fără să știm ce să ne spunem unul altuia! Atâtea lucruri de experimentat la început, fără curaj de a ne atinge, atâtea cuvinte de spus, fără a avea curaj să ne privim... Atâtea emoții, pe care vom dori să le trăim, fiind în sfârșit alături! Atâtea dorințe vor fi, ce vom spera să le realizăm împreună!
   Greu de a iubi o ființă departe, dar, oricum ușor, dacă o iubești cu adevărat! Te iubesc la nebunie Ana, Mon ange!  O zi fără știri de la tine și iată, eu nu mai sunt eu, mi se nărue pământul sub picioare. O zi dacă nu citesc mesaj de la tine, este o zi neagră pentru mine, însă eu țin rezistența! Pentru dragostea ta, eu sunt gata la orice. Eu te iubesc, mon amour.
   - Ei...nu exagera, lasă fanteziile, noi dialogăm în fiecare zi. Dacă tu ai fi fost puțin mai ager și aveai grijă să repari la timp camera video și microfonul, acum am fi vorbit cu voce și video. Ar fi fost mai ușor de comunicat. Dar, cum eu nu înțeleg totul și trebuie să traduc, dialogul ne răpește o mulțime de timp și eu mă mai distrag de la subiect, când traduc. Vorbind la figurat, fug un pic în urma trenului, plin cu cuvinte de dragoste și afecțiune ale mesajelor tale. Din acest motiv, mintea îmi rămâne destupată și privesc lucrurile la justa lor valoare și realitate. Tot e bine, ce se termină cu bine. Deci, oricât nu am vorbi, mai departe faptele noastre își vor spune cuvântul. 
Nici odată nu e târziu să fii fericit, deci, după ce te întorci din Africa, vii în București, ne întâlnim, stăm de vorbă și punem toate lucrurile la cale în așa fel, ca să trăim împreună și permanent fericiți. Doar așa, mon coeur, alte conditii nu m-ar impresiona. Visurile sunt bune și frumoase, dar până la o anumită limită, mon cher.
                          Continuarea este aici:
http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2015/06/35-mon-coeur-poveste-adevarata.html
Autor: Eleonora.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu