2 ianuarie 2020

(10) LA SFAT. Despre toate câte oleacă.



Eleonora Lora a distribuit o amintire.


   La noi in R.Moldova unii oameni sunt gata la conflict civil şi la vânzare de Patrie, numai să nu înveţe Limba de Stat a ţării în care trăiesc- limba româna, ori cel putin graiul băştinaş-graiul moldovenesc al limbii române. Ce stupiditate! Când am venit in Germania, am inţeles că trebuie sa învăţ limba ţării, dacă vreau să mă integrez şi dacă sunt Om. Aici nu funcţionează fraza magică rusofonică de acasă: "я не понимаю по-молдавски(по-немецки ar fi sunat în cazul meu)". Aici, dacă nu vrei să înveţi limba de Stat, soluţia este una: "Cemodan-Microbus-Moldova". Dar cum o duc pensionarii in Moldova, stiţi cu toţii.  Iata că la 63 ani am invăţat limba germană, am susţinut cu succes examenele- ma mândresc cu mine! Imi trăiesc viaţa interesant! În tezaurul meu intelectual am mai adăugat ceva bogăţie. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar îmi face plăcere să cunosc la perfecţie limba mea maternă-româna, inclusiv graiul moldovenesc al limbii române, pe care unii concetaţeni din nestiinţă, iar alţii din ticăloşie îl confundă cu o limbă aparte. Îmi place ca cunosc la perfecţie, chiar ma bine decât "русскоговорящие", limba foştilor cotropitori ai ţării mele-rusa. De asemenea îmi face plăcere să vorbesc în limba germană, să inţeleg ce se vorbeşte frantuzeşte ori ucraineşte. Voi mai studia! Cine mă poate acuza pentru aceasta atitudine?

   P.S. Şi da: principalul de bază este că eu am avut posibilitatea să învăţ pe gratis la cursuri speciale de limbă germană, am dreptul să trăiesc aici şi să ma folosesc de toate drepturile acestei ţări civilizate, fiindcă sunt cetateană UE. Datorita redobândirii cetaţeniei mele române. Am aşteptat mult, 5 ani, dar s-a meritat.
Stiţi cine aş fi fost eu acum acasă la mine, dacă nu aş fi avut norocul sa îmi redobândesc cetaţenia română? Era să fiu o pensionară disperată, care cu sufletul la gură îşi asteapta lunar pensia, ca nu care cumva să se reţină şi atunci-catastrofă! Este destul de firesc să te gândeşti aşa, datorită situaţiei economice din republica noastră. Era să fiu o băbuţă îmbătrânită înainte de timp, complexată, depresivă şi cu privirea in pamint de rusine, că e nevoită să primească lunar bani de la copii pentru o viaţă decentă. Vinovată fară vină după 5 ani de studii la facultate si 32 ani de activitate ca inginer. Acum insă, am posibilitatea să ajut eu cât de putin pe cineva de acasă, care poate atunci şi mănâncă ceva mai bun, dacă ii trimit eu de aici. Iată aşa. Cunoscută situaţie pentru mulţi cetaţeni din afara ţării şi pentru mulţi pensionari de acasa? Cu siguranţă-da!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu